Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Promotii popup img

-50% la 1000 de titluri

siii TRANSPORT GRATUIT

la orice comanda peste 50 lei

Ne vedem printre rafturi!

Hibiscus Purpuriu

De (autor): Chimamanda Ngozi Adichie

0
(0 review-uri)
Hibiscus Purpuriu - Chimamanda Ngozi Adichie
Rasfoieste

Recenzie blog.libris.ro

Hibiscus purpuriu este romanul de debut al scriitoarei Chimamanda Ngozi Adichie si s-a bucurat de un succes rasunator imediat dupa aparitie. Purtand povara unei copilarii petrecute pe continentul african (Enugu, Nigeria), descrierile traditiilor si ale locurilor sunt impresionant de vii si captivante. Romanul se face remarcat prin complexitatea temelor abordate: de la fanatismul religios la drumul spre libertate, de la instabilitatea politica la dorinta de a imigra in America sau Europa.

Miezul romanului este constituit de prezentarea modului de viata al familiei lui Eugene, catolic si fanatic religios. Copiii sai, Jaja si Kambili sunt imaginea clara a ceea ce inseamna consecinta unei interpretari eronate a Bibliei. Frica si insecuritatea resimtita de cei doi nu se datora contextului politic sau economic, faceau parte dintr- o familie instarita fara griji financiare, insa erau instrainati de notiunea de libertate si toate formele pe care aceasta le putea imbraca. Pedepsele fizice, desi inumane, isi pierd la un moment dat din teroarea pe care o inspirau si fac loc disperarii. Aceasta disperare ii conduce pe cei doi frati la constientizarea situatiei lor si a necesitatii de a gasi o solutie radicala si urgenta pentru a se salva ei si mama lor. Solutia se intrevede in prima lor vacanta de vara petrecuta departe de tatal lor in casa matusii Ifeoma. Acolo descopera ca religia nu trebuie sa i separe pe oameni, ca libertatea si crestinismul se pot imbina dar cel important lucru pe care-l afla este acela ca oamenii pot fi fericiti in pofida lipsurilor materiale. Cu o noua perspectiva asupra vietii, Jaja si Kambili se hotarasc sa iasa de sub dominarea paterna si sa-si cladeasca o noua viata departe de teroarea care le devenise intre timp atat de famiiara.

Hibiscus purpriu este un roman emotionant si tulburator, o piatra de capatai a literaturii africane care va reusi, fara indoiala, sa ramana un martor fidel al vremurilo ragitate parcurse de batranul continent african.

Rus Daiana-Adriana, pentru Libris.ro
Citeste mai mult

Hibiscus Purpuriu

De (autor): Chimamanda Ngozi Adichie

0
(0 review-uri)
In orasul Enugu - Nigeria, Kambili, de cincisprezece ani si fratele ei mai mare, Jaja, duc o viata privilegiata. Tatal lor,  Papa, este un om de afaceri bogat si respectat; locuiesc intr-o frumoasa casa si merg la o  scoala misionara exclusivista. Dar, dupa cum destainuie Kambili, in povestirea ei blanda, viata lor de acasa nu e nici pe departe atat de armonioasa cum  pare. Tatal ei, un om fanatic de religios, are asteptari imposibil de indeplinit de la copiii si de la sotia lui, pedepsindu-i crunt daca nu ating perfectiunea. Viata de acasa e tacuta si sufocanta.
Atunci cand matusa iubitoare si deschisa a lui Kambili isi convinge fratele sa-i lase pe copii in vizita la Nsukka, Kambili si Jaja fac prima lor calatorie singuri. Odata ajunsi in apartamentul matusii Ifeoma, ei descopera o lume complet noua. Cartile stau ingramadite pe rafturi, aerul e patruns de miros de curry si de nucsoara, iar rasetele verilor ei rasuna prin toata casa. Jaja invata sa gradinareasca si sa munceasca cu propriile maini, iar Kambili se indragosteste in ascuns de
un preot tanar si charismatic. In momentul in care o lovitura de stat ameninta sa distruga tara, iar Kambili si Jaja se intorc acasa schimbati datorita libertatii pe care o traisera, tensiunea in familie se inteteste si Kambili trebuie sa
gaseasca forta de a-i tine impreuna pe cei dragi, dupa ce mama ei comite un act al disperarii. Fragment din roman:

"Am ramas o snoaba salbatica pentru majoritatea colegelor de clasa pana la sfarsitul trimestrului. Dar nu-mi bateam capul prea mult cu asta, pentru ca aveam o grija, mai mare — grija de a fi sigura ca trimestrul acesta ies prima. Fiecare zi de scoala era ca o incercare de a balansa un sac de pietris pe cap, fara a avea voie sa-l echilibrez cu mana. Inca mai vedeam randurile tiparite din manual intr-o ceata rosie, inca mai vedeam sufletul fratiorului meu legat cu firicele de sange. Memoram ceea ce spuneau profesorii, pentru ca stiam ca, manualele mele nu aveau nici un inteles daca incercam sa le studiez acasa. Dupa fiecare test, mi se punea un nod mare in gat si ramanea acolo pana cand ni se aduceau inapoi caietele de exercitii.
Scoala se inchise pentru vacanta de Craciun la inceputul lui decembrie. M-am uitat in fisa de evaluare in timp ce Kevin ma ducea acasa, si am vazut 1/25, scris de mana, atat de aplecat, ca a trebuit sa studiez cu atentie, sa fiu sigura ca nu e 7/25. In noaptea aceea, am adormit leganata de imaginea fetei luminate a lui Papa, de sunetul vocii lui Papa spunandu-mi cat de mandru era de mine si cum reusisem sa-mi implinesc menirea lasata de Domnul. 

Vanturile prafoase ale harmattanului venira odata cu luna decembrie. Adusera miros de Sahara si de Craciun si scuturara frunzele subtiri si ovale ale pomilor de frangipan si acele pinilor suieratori, acoperind totul cu o pelicula maronie. De fiecare data petreceam Craciunul in oraselul nostru natal. Sora Veronica numea asta migratia anuala a poporului igbo. Nu intelegea, spunea cu accentul ei irlandez care ii rostogolea cuvintele pe limba, de ce multi dintre membrii poporului igbo isi cladesc case imense in oraselele lor natale, unde petrec numai o saptamana-doua in decembrie, si cu toate acestea se multumesc sa traiasca inghesuiti in cartierele din oras in tot restul anului. Ma intrebam adeseori de ce se straduieste sora Veronica sa inteleaga, cand pur si simplu asa stau lucrurile.
Vanturile diminetii erau iuti in ziua in care am plecat, tragand incoace si incolo pinii suieratori, ce se aplecau si se rasuceau de parca s-ar fi inchinat in fata unui zeu prafuit, cu frunzele si crengi-e scotand sunete ca fluierul unui arbitru de fotbal. Masinile erau parcate la intrare, cu usile si portbagajele deschise, asteptand sa fie incarcate. Papa conducea Mercedesul, cu mama in dreapta, iar eu si Jaja in spate. Kevin conducea masina firmei, in spate, cu Sisi, iar soferul fabricii, Sunday, care de obicei ii tinea locul lui Kevin cand isi lua concediul anual de o saptamana, conducea Volvoul.
Papa statea langa hibiscusi, dand instructiuni, cu o mana in buzunarul tunicii lui albe, iar cu cealalta aratand de la obiect la masina.
— Valizele acestea merg in Mercedes, la fel si legumele acelea. Cartofii dulci merg in Peugeot impreuna cu lazile de Remy Martin si cutiile de suc. Vezi daca incap acolo si pachetele de batog uscat. Pungile de orez si de tapioc, si fasolea, si bananele merg in Volvo.
Erau multe de impachetat, si Adamu veni de la poarta sa ii ajute pe Sunday si pe Kevin. Numai cartofii dulci, tuberculi mari, de marimea unor catelusi nou-nascuti, umpleau portbagajul Peugeotului, iar pe scaunul din fata al Volvoului era asezat un sac de ca un pasager adormit. Kevin si Sunday plecara, primii, iar noi ii urmaram, ca sa vedem in cazul in care ar fi fost opriti de soldati la puncte de control si sa putem opri si noi. "
Citeste mai mult

-15%

PRP: 24.00 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

20.40Lei

20.40Lei

24.00 Lei

Primesti 20 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

In orasul Enugu - Nigeria, Kambili, de cincisprezece ani si fratele ei mai mare, Jaja, duc o viata privilegiata. Tatal lor,  Papa, este un om de afaceri bogat si respectat; locuiesc intr-o frumoasa casa si merg la o  scoala misionara exclusivista. Dar, dupa cum destainuie Kambili, in povestirea ei blanda, viata lor de acasa nu e nici pe departe atat de armonioasa cum  pare. Tatal ei, un om fanatic de religios, are asteptari imposibil de indeplinit de la copiii si de la sotia lui, pedepsindu-i crunt daca nu ating perfectiunea. Viata de acasa e tacuta si sufocanta.
Atunci cand matusa iubitoare si deschisa a lui Kambili isi convinge fratele sa-i lase pe copii in vizita la Nsukka, Kambili si Jaja fac prima lor calatorie singuri. Odata ajunsi in apartamentul matusii Ifeoma, ei descopera o lume complet noua. Cartile stau ingramadite pe rafturi, aerul e patruns de miros de curry si de nucsoara, iar rasetele verilor ei rasuna prin toata casa. Jaja invata sa gradinareasca si sa munceasca cu propriile maini, iar Kambili se indragosteste in ascuns de
un preot tanar si charismatic. In momentul in care o lovitura de stat ameninta sa distruga tara, iar Kambili si Jaja se intorc acasa schimbati datorita libertatii pe care o traisera, tensiunea in familie se inteteste si Kambili trebuie sa
gaseasca forta de a-i tine impreuna pe cei dragi, dupa ce mama ei comite un act al disperarii. Fragment din roman:

"Am ramas o snoaba salbatica pentru majoritatea colegelor de clasa pana la sfarsitul trimestrului. Dar nu-mi bateam capul prea mult cu asta, pentru ca aveam o grija, mai mare — grija de a fi sigura ca trimestrul acesta ies prima. Fiecare zi de scoala era ca o incercare de a balansa un sac de pietris pe cap, fara a avea voie sa-l echilibrez cu mana. Inca mai vedeam randurile tiparite din manual intr-o ceata rosie, inca mai vedeam sufletul fratiorului meu legat cu firicele de sange. Memoram ceea ce spuneau profesorii, pentru ca stiam ca, manualele mele nu aveau nici un inteles daca incercam sa le studiez acasa. Dupa fiecare test, mi se punea un nod mare in gat si ramanea acolo pana cand ni se aduceau inapoi caietele de exercitii.
Scoala se inchise pentru vacanta de Craciun la inceputul lui decembrie. M-am uitat in fisa de evaluare in timp ce Kevin ma ducea acasa, si am vazut 1/25, scris de mana, atat de aplecat, ca a trebuit sa studiez cu atentie, sa fiu sigura ca nu e 7/25. In noaptea aceea, am adormit leganata de imaginea fetei luminate a lui Papa, de sunetul vocii lui Papa spunandu-mi cat de mandru era de mine si cum reusisem sa-mi implinesc menirea lasata de Domnul. 

Vanturile prafoase ale harmattanului venira odata cu luna decembrie. Adusera miros de Sahara si de Craciun si scuturara frunzele subtiri si ovale ale pomilor de frangipan si acele pinilor suieratori, acoperind totul cu o pelicula maronie. De fiecare data petreceam Craciunul in oraselul nostru natal. Sora Veronica numea asta migratia anuala a poporului igbo. Nu intelegea, spunea cu accentul ei irlandez care ii rostogolea cuvintele pe limba, de ce multi dintre membrii poporului igbo isi cladesc case imense in oraselele lor natale, unde petrec numai o saptamana-doua in decembrie, si cu toate acestea se multumesc sa traiasca inghesuiti in cartierele din oras in tot restul anului. Ma intrebam adeseori de ce se straduieste sora Veronica sa inteleaga, cand pur si simplu asa stau lucrurile.
Vanturile diminetii erau iuti in ziua in care am plecat, tragand incoace si incolo pinii suieratori, ce se aplecau si se rasuceau de parca s-ar fi inchinat in fata unui zeu prafuit, cu frunzele si crengi-e scotand sunete ca fluierul unui arbitru de fotbal. Masinile erau parcate la intrare, cu usile si portbagajele deschise, asteptand sa fie incarcate. Papa conducea Mercedesul, cu mama in dreapta, iar eu si Jaja in spate. Kevin conducea masina firmei, in spate, cu Sisi, iar soferul fabricii, Sunday, care de obicei ii tinea locul lui Kevin cand isi lua concediul anual de o saptamana, conducea Volvoul.
Papa statea langa hibiscusi, dand instructiuni, cu o mana in buzunarul tunicii lui albe, iar cu cealalta aratand de la obiect la masina.
— Valizele acestea merg in Mercedes, la fel si legumele acelea. Cartofii dulci merg in Peugeot impreuna cu lazile de Remy Martin si cutiile de suc. Vezi daca incap acolo si pachetele de batog uscat. Pungile de orez si de tapioc, si fasolea, si bananele merg in Volvo.
Erau multe de impachetat, si Adamu veni de la poarta sa ii ajute pe Sunday si pe Kevin. Numai cartofii dulci, tuberculi mari, de marimea unor catelusi nou-nascuti, umpleau portbagajul Peugeotului, iar pe scaunul din fata al Volvoului era asezat un sac de ca un pasager adormit. Kevin si Sunday plecara, primii, iar noi ii urmaram, ca sa vedem in cazul in care ar fi fost opriti de soldati la puncte de control si sa putem opri si noi. "
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one