Dacă tot e sezonul estival, e vară şi ne lăsăm imaginaţia să o ia razna, fără nicio precauţie, ne-am gândit să alegem, pentru Clubul de Lectură, o carte cu haz, o carte care să fie o surpriză deopotrivă amuzantă şi spirituală pentru cititori, ceva care să ne relaxeze, să ne facă să râdem, să ne ofere un prilej de evadare în neconvenţional. Am găsit aceasă reţetă în surprinzătoarea şi amuzanta experienţă ficţională propusă de David Duchovny un autor care care, dincolo de afinităţile actoriceşti cunoscute publicului larg, are la bază o pregătire literară solidă (absolvent al prestigioaselor universităţi Yale şi Princenton), ghidată de profesori legendari precum Harold Bloom. Romanul său de debut e departe însă de a da cuiva dureri de cap academice, ci e o desfăşurare inteligentă de umor, ironie şi ludic, într-o poveste adresată tuturor vârstelor.

Holy Cow este un roman care ar putea aminti, pe undeva, de Ferma Animalelor a lui George Orwell: animalele de la fermă dezvăluie o viaţă conştientă, secretă şi trăiesc o revelaţie în ceea ce priveşte cruzimea şi caracterul asupritor şi exploatator al stăpânilor. Văcuţa Elsie Q află, întâmplător, după escapadele nocturne la agăţat de tauri, privind pe geamul fermierilor care se uită la televizor, de scopul precis şi nemilos pe care oamenii îl dau creşterii animalelor. Departe însă de a pregăti o revoluţie şi a fundamenta premisele pentru o societate ideală (utopică însă, aşa cum ştim de la Orwell – te poţi întreba dacă nu cumva Elsie a citit Ferma Animalelor), abordând o atitudine mai pragmatică şi fiind conştientă de caracterul nesuferit al celorlalte copitate sau păsări, Elsie visează însă să ajungă tot printre oameni, într-o ţară însă unde să nu mai existe temerea de a fi exploatată şi devorată. Tot de la televizor, protagonista cu patru stomacuri află că India ar fi tocmai o asemenea destinaţie, aşa că îşi pregăteşte călătoria, care nu îi lasă indiferenţi pe porcul Jerry şi pe curcanul Tom.

Jerry e terorizat de perpsectiva de a deveni carne de hamburgeri în vreme ce Tom trăieşte cu teama condamnatului care îşi cunoaşte ziua execuţiei (ce ironie, chiar Ziua Recunoştinţei). Fiecare descoperă că ar putea exista un loc pe planeta asta unde să fie respectat sau detestat, dar unde să aibă garanţia supravieţuirii. În vreme ce Elsie şi Jerry învaţă să meargă în două picioare, Tom face rost de un smartphone prin care să poată rezerva biletele de avion şi echipa porneşte în această călătorie cu final neaşteptat. După primele dificultăţi generate de întâlnirea cu lupi complet dezinteresaţi de politică şi aspiraţii nobile, şobolani aroganţi de oraş, trioul simpatic va reuşi să îi cucerească pe companionii umani din ţările de destinaţie şi chiar să ofere temeiuri pentru o pace între evrei şi musulmani. Jerry se converteşte la iudaism (apelând inclusiv la ritualul circumciziei, lecturând cu atenţie cărţile sfinte), Tom îşi evidenţiază virtuţile terapeutice şi îşi descoperă sinele însetat de înălţimi iar Elsie va savura huzurul prilejuit de mitologia şi spiritualitatea indiană. Dacă asta le va aduce fericire sau dacă şi un cadru idilic ascunde propriile sale umbre greu de tolerat pentru cei care au visat frumos, vă rămâne să descoperiţi.

Romanul lui Duchovny e o fabulă amuzantă în care referenţialitatea, ironia, satira şi imaginaţia îşi fac loc în fiecare pagină. De la bovarismul lui Elsie (care încearcă să-şi depăşească condiţia şi care vine dintr-un clan care se numeşte chiar… Bovary), la ignoranţa americanilor în ceea ce priveşte geografia europeană (trioul nastrusnic se teme sa traverseze Ungaria, crezand ca e o ţară plină de flămânzi, pornind de la asemănarea dintre numele englezesc al ţării Hungary şi cuvântul care înseamnă foame în engleză adică hungry), de la obsesia epocală a televizorului şi felul ridicol în care ne modelează viaţa (aşa cum remarcă Elsie, oamenii par să se închine la un Zeu Cutie care mai degrabă îi desparte, trimite fiecare membru al familiei în camera lui), la felul în care oraşul perverteşte şi transformă locuitorii (până şi şobolanii familişti devin egoişti şi individualişti în mediul urban). Nu lipseste ironizarea reţetelor literare, a convenţiilor scriitoriceşti şi comodităţilor de lectură (Elsie face tot felul de remarci extrase din conversaţiile cu agentul ei literar). Nu în ultimul rând, romanul lui Duchovny vorbeşte într-o manieră tandră despre felul în care situaţiile limită ajung să ne solidarizeze , să minimalizeze diferenţele şi mai ales despre importanţa îndrăznelii de a visa şi de a porni în căutarea unui vis, indiferent cât de improbabilă e atingerea sa (desigur, nu vă puneţi prea multe întrebări legate de felul în care Elsie, Jerry şi Tom reuşesc să traverseze Aeroportul din Istanbul sau să opereze un smartphone) şi indiferent de dezamăgirile pe care le pregăteşte orice realitate imperfectă.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro