In lucrarea de fata, autorul cauta sa surprinda mai multe aspecte inedite ce compun tabloul de ansamblu al modului in care s-a derulat viata si trairea crestina in dezbaterile teologice din partea siriana a Bisericii crestine, precum si viata mistica monahala si bisericeasca din aceasta latura frumoasa traditie. Dintru inceputul preocuparilor sale pentru acest subiect, din studii publicate, Parintele Diacon Ionita Apostolache a avut o abordare constructiva si stintifica, reusind sa realizeze o cercetare bine documentata si profunda, atat din punct de vedere dogmatic, cat si din perspectiva biblica, istorica, ascetica si filozofica. Lucrarea de fata reprezinta o veritabila sinteza asupra stadiului cercetarii temei respective, ce reuseste sa descrie foarte clar, unde se afla acum cercetarea in legatura cu subiectul propus.

   Osteneala de cercetare a autorului se indreapta spre primele secole crestine ale Bisericii si se extinde pana catre zilele noastre. Din analiza surselor, autorul scoate la iveala frumusetile culturii teologice siriene dar si amplele dispute teologice si ascetice din acest amplu areal crestin. Alaturi de aceste aspecte, el aseaza in paralel cultura teologica dogmatica si problematica mistica din cealalta parte a Imperiului Bizantin, respectiv Cezareea, Constantinopolul, Alexandria, etc. Luand in calcul dimensiunea persuasiva a limbii si originalitatea capacitarii ideologice in materie de imagine si simbol, se demons­trea­za pas cu pas ca Siria crestina se recomanda intotdeauna ca un inepuizabil izvor de abordari hristologice si mistice. In sensul acesta, autorul prezinta mai mul­te personalitati siriene care au lasat lucrari de valoare, prin intermediul carora, s-a transmis specificul unei traditii cu totul aparte. In acest context lucra­rea de fata aduce in actualitate cele mai importante elemente ale hristo­lo­giei si misticii siriene.  Demersul diaconului nostru este prin urmare justificat de importanta acestei teologii, care are menirea sa aduca in prim plan promovarea boga­tiei teologice si frumusetea valorilor crestine siriene, mai putin cunoscute in teo­logia romaneasca. Astfel ca pentru a evalua cat mai corect tema respectiva, au­torul isi propune sa cerceteze modalitatea de formare si dezvoltare a cresti­nis­mu­lui in aceasta parte a Imperiului Roman si apoi Bizantin. Din acest punct de vedere, el subliniaza ca limba siriaca a devenit inca din primele secole dialectul lite­rar al crestinismului. In atari caz, limba aramaica in care propovaduise Man­tuitorul si Sfintii Sai Apostoli devine mijlocul de propagare pe mai departe a ade­va­rurilor de credinta si a valorilor mistice din traditia monahala. Din acest punct de vedere, limba siriaca poate fi considerata intr-o oarecare masura ma­tricea de formare si dezvoltare a unor autentice lucrari hristologice, cum este ca­zul operelor Sfintilor Afraate, Efrem Sirul si Isaac Sirul. 

†IPS. Acad. Prof. Univ. Dr.

IRINEU ION POPA,

Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei,

Decanul Facultatii de Teologie din Craiova

 

   Teologia siriana poate constitui oricand, prin bogatia ei de sensuri si concepte, un element mai mult decat incitant pentru orice cercetator in domeniu. De la puternica dimensiune persuasiva a limbii, la originalitatea capacitarii ideo­lo­gice in materie de imagine si simbol, acest „al treilea filon al Rasaritului crestin”[1] a dat nastere unor abordari remarcabile din punct de vedere hristologic si mistic. In sensul acesta, consideram normativ pentru lucrarea noastra evidentierea unor personalitati (Parinti si scriitori bisericesti) care, fiind mai mult sau mai putin aureolate de ortodoxia invataturii ecleziale, au reusit sa transmita peste veacuri, prin intermediul operei lor, specificul unei traditii cu totul aparte. Aceasta mostenire teologica, pozitionata de multe ori dincolo de cuvinte, se descopera si astazi ca un veritabil testament de marturisire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, izvorat permanent din prisosul experientei celor care l-au alcatuit.

   In acest context se incadreaza si prezenta cercetare. Menita sa aduca in actualitate cele mai importante elemente ale hristologiei si misticii siriene, abordarea noastra se ofera ca o sinteza in domeniu. Demersul ne este justificat prin dorinta de a promova bogatia si frumusetea unor valori mai putin exploatate in teologia romaneasca. Iata de ce, in cele ce urmeaza, vom recurge la o abordare generala, incadrata contextual, cu numeroase incursiuni si analize asupra principalelor alcatuiri de ordin hristologic sau mistic, si chiar hristologico-mistic, desprinse din gandirea celor mai de seama Parinti, scriitori bisericesti si mistici din arealul sirian. 
Ionita Apostolache