„Un duhovnic harismatic in mijlocul unui neam este lumina acelui neam. Cata vreme cuvintele lui sunt primite de ucenici ca intr-o scoala, duhovnicul este lumina scolii aceleia. Cata vreme este intr-un loc, intr-o manastire, este lumina lucrarii duhovnicesti pentru monahi si mireni. Unde lipseste duhovnicul, intunecimea tinde sa acapareze cu mai multa intensitate; fara povatuirile
si dezlegarile sale, sufletul omului este mult mai vulnerabil si risca sa se piarda in iad” (Sf. Nicolae Velimirovici).

Un conducator de suflete sa aiba credinta si nadejde ca nu-l va lasa Domnul Hristos neajutat daca isi iubeste fiii duhovnicesti si intelege cu suspine ca mantuirea lui este conditionata exclusiv de mantuirea fiilor lui. In toate el trebuie sa fie exemplu: daca va posti, vor posti si fiii sai; daca se va smeri, se vor smeri si ei si-n toate vor fi dupa buna randuiala a lui Hristos.