Si in acest roman al lui Karl May (pseudonim al lui Karl Nohenthal; 1842-1912), Old Shatterhand se afla printre indieni, de asta data printre cei care stapaneau odinioara tinuturile din zona Anzilor Cordilieri, in America de Sud. Patruns de un adanc spirit de dreptate, dovedind acelasi curaj si aceeasi cutezanta, "Omul din Germania", impreuna cu prietenii sai, trece printr-o serie de palpitante aventuri din care nu lipsesc momentele de suspans. Cititorul este cucerit, in aceeasi masura, de descrierile peisajului, precum si de cele ale modului de viata al indienilor Tobas, Mbocovis sau Chiriguanos. Dar, mai presus de toate, se desprinde o idee generoasa, aceea ca solidaritatea ii poate face pe oameni mai buni si mai puternici!
Fragment:

" IN GRAN CHACO

    Eram de doua zile pe drum. Cea de-a treia zi tocmai incepus si noi doi ne continuam drumul spre Anzi, fara a rosti nici mac un cuvant.
    Niciodata in viata nu mai fusesem atat de deznadajduit. Pa atunci, umblasem mereu calare si, deodata, ma vedeam nevoit bizui numai pe propriile-mi picioare. Nu stiam unde sunt tovara-iii mei si nici daca acestia se mai aflau in viata. Nu aveam nimic din cele necesare traiului in salbaticie. Este foarte adevarat ca aveam firme, dar imi lipseau cartusele. Calul imi fusese luat cu tot cu cobu-ru I in care 1e tineam. Spre norocul meu, mai erau cateva cartuse in centura, dar pentru revolvere, iar revolverele nu-mi erau de niciun folos, daca voiam sa vanez. La randul sau, Pena nu mai avea decat cativa plumbi intr-un saculet si ceva praf de pusca.
    Ne aflam acum in tinuturile salbatice din Gran Chaco. Aceasta rvgiune subtropicala a statului Argentina este uscata de seceta, dar Inundata in anotimpul ploios. Cand ploua, toate apele se umfla si din matca. Vegetatia este luxurianta, si exista anumite suprafete pamant care sunt asem.anatoare acelor bayous din America de Nord sau acelor majeh, atat de des intalnite pe cursul superior al Nilului. Pe malul micilor lacuri si pe cel apelor curgatoare se intind paduri in care abia daca se poate patrunde. Oamenii acestor locuri Ir numesc foresta impenetrable*.
    Padurile sunt foarte dese, iar, in afara de copaci, aici cresc mi-moze. Vegetatia este atat de bogata, incat omul se vede nevoit sa Ireaca prin spatii foarte stramte, niste adevarate culoare, pe care stiu sa le foloseasca din plin pentru a-si croi drum, ori de cAte ori vor sa prade pe cineva sau sa vanda cate ceva. Pe alocuri Nunt presarate suprafete acoperite de nisip in care arareori se vede vnle un cactus.     Exista, de pilda, intinderi care pot fi asemuite cu desertul numite travesias. Vantul care bate dinspre miazazi aduna nisi-pul in dune, denumite de localnici medanos. Asa se face sa aceste dune sunt mai inalte in partea dinspre miazazi si mai joase in partea dinspre miazanoapte, schimbandu-si forma neincetat si tarandu-se purca dinspre miazazi spre miazanoapte. Tocmai pe aceste intinderi desertice, exista suprafete acoperite de nisip miscator, din cale de primejdios. "