„Eroul grec plateste cu sange non-sensul destinului; el ispaseste absolut raul vietuirii, pe cand crestinul in Absolut. Minciuna mantuirii a domolit universul uman si a rapit vietii farmecul innebunitor al ireparabilului. Omul n-a nascocit o lasitate mai rusinoasa ca invatatura eliberarii prin raiuri si patroni ceresti. Crestinismul e renuntare la soarta, pe cand tragedia antica expresie a esentei omului. Pe acesta, Eschil nu l-a ocolit, asa cum face acea credinta. Marele elen stia ca noi n-avem decat iesirea unui sfarsit patetic, si ca viata-i un exil ucigator, din care scapam numai ca prosti actori, ca existente de mana a doua.“ (CIORAN)