"Cu timpul incepuse sa se subtieze putin in anumite locuri, sa cedeze, sa se destrame. Ai mei insa cu multa migala il carpeau. La inceput mai atent, ca sa nu se observe, dupa care, cand el incepuse sa se destrame si sa aiba gauri ca niste rani tot mai pronuntate, carpelile au inceput sa fie tot mai mari si mai vizibile. Dupa o vreme, nici trandafirii rosii ca focul pe fundal negru ca taciunele nu mai erau trandafiri. Erau mai degraba ca niste pete de sange pe corpul negru al covorului. Rosu pe negru, asa mi-a ramas in memorie. Iar daca te uiti mai atent, el mai are si multe pete de verde si galben. Dar rosul pe negru domina. Covorul, chiar si in forma lui actuala, rezista. Da, el este descusut pe margini, carpit in multe locuri, subtiat de atata calcat in picioare, insa tesatura lui de baza inca rezista. Istoria acestui covor este cumva si istoria metaforica a Basarabiei, a familiei mele extinse, a locului din care vin." - Vasile Ernu