Persoanele care lucreaza la birou isi petrec cea mai mare parte a programului uitandu-se fix la un monitor. Din pacate, putini dintre noi suntem constienti de elementele vizuale si de tiparele comportamentale care ne influenteaza gandirea atunci cand ne folosim laptopurile, iPad-urile, telefoanele sau ceasurile inteligente. Volumul brut de informatii si optiuni disponibile online, combinat cu usurinta cu care apasam pe butoanele inscriptionate cu mesajul „cumpara”, se transforma adesea in decizii regretabile, pe care le luam prin intermediul unor ecrane. 

    In cartea „Interfete mai inteligente”, economistul comportamental Shlomo Benartzi dezvaluie un set de instrumente utile in epoca digitala.  

 

    “Ecranul anonim 

 

    Era un apel la care multi oameni de stiinta obisnuiau sa se gandeasca cu groaza: un editor de la o publicatie academica solicita o recenzie pentru o lucrare scrisa de altcineva. Desi asemenea evaluari din partea colegilor sunt in mod evident necesare, in acelasi timp acestea mananca timp si nici nu sunt remunerate. (Seamana putin cu obligatia de a face parte din juriu la un proces - cineva trebuie sa o faca, dar nu intotdeauna vrei sa fii tu acel cineva.) Totusi, natura personala a apelului - la celalalt capat al firului era un editor care facea o solicitare unu-la-unu - te putea situatie dificila de a refuza, cel putin in cazul meu.

    Dar acum sistemul functioneaza foarte diferit. In loc de apeluri telefonice, majoritatea publicatiilor trimit e-mailuri automate de pe un website, solicitand acceptul pentru a revi un manuscris. La prima vedere, sistemul pare mai eficient; e-mailurile sunt mai rapide decat apelurile telefonice; aceea cerere scrisa poate fi folosita iar si iar. Din pacate pentru publicatiile academice, aceste e-mailuri sunt si mult mai usor refuzat. S-ar putea sa ma simt vinovat daca refuz un editor care il respect, daca ma contacteaza telefonic, dar sa apas pe un buton de „refuz" este mult mai usor din punct de vedere emotional. (Fireste ca accept sa fac recenzii la cat de multe lucrari pot, caci stiinta moderna depinde de acest proces de evaluare intre semeni.) Si aceasta nu este doar reactia mea: am discutat cu editori care mi-au spus ca, de cand a devenit functional noul sistem prin e-mail, procentul de oameni de stiinta care refuza solicitarile pentru evaluari a crescut fulminant. Incepe sa devina o mare problema pentru comunitatea academica.

    Ceea ce au invatat pe calea cea grea publicatiile academice este ca mediul prin care se face solicitarea - la nivel uman sau printr-un ecran - duce la reactii foarte diferite.”