O poveste de dragoste desfășurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Așa ar suna într-o singură propoziție ideea principală a cărtii. Însă este mai mult decât atât. Povestea de dragoste nu este nici pe departe atât de romantică pe cât ar trebui sau pe cât ne-am astepta, și asta nu din princina faptului că cei doi protagoniști nu se iubesc, ci din cauză că războiul distruge efectiv tot ce îi iese în cale. Romanul, extrem de bine documentat, aduce în prim-plan contextul politic în care se afla România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În acest context își trăiesc povestea Lulli și Heinrich, două personaje aflate, din punct de vedere politic, în tabere diferite. Mi-a plăcut foarte mult portretul pe care autoarea i l-a conturat lui Heinrich, un bărbat sobru, foarte diplomat, extrem de inteligent, curajos, serios și foarte bine ancorat în realitate, perfect conștient de ceea ce înseamnă războiul și unde și cum acesta se va termina. De asemenea, Lulli este înzestrată la rândul ei cu aceeași inteligență și cu un simț al umorului cinic, pe placul a mult prea puțini oameni. La polul opus se află Barbu, care știe să intervină numai când trebuie și găsește întotdeauna cuvintele potrivite contextului în care se află. În poveste întâlnim și alte personaje cheie, cum ar fi Elvira, Miți, Marie, atât de bine încadrate în acea perioadă. Finalul poveștii mi-a lăsat un gust amar, dar poate că un final fericit ar fi fost mult prea puțin probabil având în vedere dezastrul produs la nivel mondial de război și ținând cont de poziția pe care o ocupa Heinrich. Descrierile tinerilor implicați in război, alături de descrierile dezolante ale peisajelor, străzilor, orașelor, etc. pur și simplu te cutremură. Nota 10 pentru documentare. Un minunat roman de debut, care ar fi scenariul perfect pentru un film. O poveste de dragoste înghițită de război, este descrierea potrivită a cărții.