Subiectul acestui roman porneste de la o intimplare reala petrecuta intr-un orfelinat din Moldova pe care mi-au povestit-o doi copii de acolo, deveniti personaje in roman. De copiii din orfelinate ma leaga o poveste de peste treizeci de ani. La redarea scenelor sensibile m-au ajutat si cei cincisprezece ani de comunicare cu oameni din penitenciare. A scrie despre cele vazute si traite impreuna cu acesti oameni respinsi am considerat ca este o datorie morala. E cea mai tulburatoare, poetica, vesela, trista, frumoasa si urita carte a mea. - Savatie Bastovoi