“Manon Pitu vine in poezie cu asteptarea impusa de un debut de care nu s-a bucurat cum trebuie. Si aceasta asteptare s-a instalat din detasarea pe care modalitatea ei de exprimare poetica o impune si prin care evita cu foarte mare atentie noul loc comun, si anume acela in care comoditatea pe care o ofera cotidianul celor mai multi poeti din tinara generatie le da impresia ca poezia se poate face oricum. Or Manon Pitu stie foarte bine cum trebuie sa arate poezia chiar si-n conditiile in care impactul cu cititorul cere alta miza. Invizibil, cea de a doua carte a poetei care si-a ales traiul undeva la marginea unde poezia vine si pleaca, invizibila sau vizibila, este o izbinda personala si o asaza pe Manon Pitu in arealul mic al poetilor singulari de la noi. Cu siguranta ea se afla pe un drum bun si evidentsi numai al ei.” (Gellu Dorian)

    Fragment din volumul "Invizibil" de Manon Pitu:

    “Aproape bezna

 Zdrente de ganduri,
 cioburi de ochi,
 dare de soare ucis,
 Indoiala —
 singura lumina
 pentru drumul
 celor expulzati
 din orice rost,
 orbecaind catre altii.

 Trunchiuri negre
 aprinse ud
 spala
 de pe fundul ochiului
 toate nuantele de gri.”