Republicarea monumentalei sinteze asupra istoriei romanilor a marelui savant si patriot Nicolae Iorga, la jumatate de secol de la prima sa editare, este menita sa inlesneasca specialistilor si publicului larg, dornic sa desluseasca tainele trecutului, cunoasterea si aprofundarea unei lucrari fundamentale a istoriografiei nationale, din ce in ce mai greu de procurat odata cu scurgerea anilor. Din uriasa productie stiintifica dedicata istoriei romanesti, lucrarea in discutie este cea mai intinsa, reprezentand totodata ultima sinteza elaborata de eminentul polihistor care infatiseaza devenirea poporului roman din cele mai vechi timpuri, pana spre sfarsitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atentie particulara.

Volumul al II-lea, intitulat in chip atat de sugestiv „Oamenii pamantului”, trateaza istoria romanilor din intervalul cronologic de la retragerea aureliana (275 d.Hr.) si pana la anul 1000, incluzand ultima parte a procesului de etnogeneza romaneasca si primele secole de dupa aceea. Asadar, volumul cuprinde o sinteza a asa-numitului „mileniu intunecat”, pentru care izvoarele scrise furnizau informatii cu totul insuficiente unei reconstituiri istorice satisfacatoare, iar descoperirile arheologice, ajunse in prezent atat de numeroase, erau cu totul rare si nu puteau oferi o baza solida pentru discutii si intregiri istorice.