Istoria taramurilor si locurilor legendare
Fragment din volumul "Istoria taramurilor si locurilor legendare" de Umberto Eco:
"O ultima consideratie: hartile medievale nu aveau valoare stiintifica, raspundeau doar cererii de informatii fabuloase din partea publicului, cam in acelasi mod in care unele reviste cu hartie velina din ziua de azi ne demonstreaza existenta farfuriilor zburatoare, iar la televizor ni se povesteste ca piramidele au fost construite de o civilizatie extraterestra. Pe harta care se afla in Cronica din Nurnberg, datand tot din 1493, in afara de o reprezentare acceptabila din punct de vedere cartografic, mai sunt desenati si monstrii misteriosi despre care se credea ca locuiesc pe acele meleaguri.
Pe de alta parte, istoria astronomiei e bizara. Un mare materialist cum a fost Epicur cultiva o idee care a supravietuit mult timp si despre care vorbeste si Gassendi in secolul al XVII-lea, o idee prezenta in orice caz si in De rerum natura a lui Lucretius: Soarele, Luna si stelele, din multe ratiuni foarte serioase, nu pot fi nici mai mari si nici mai mici decat ni se infatiseaza simturilor noastre. Drept care, Epicur considera ca Soarele are un diametru cam de treizeci de centimetri. Si iata cum, daca unele culturi stravechi credeau intr-adevar in forma plata a Pamantului, multi dintre contemporanii nostri, in contradictie cu stadiul cunostintelor noastre istorice, inca mai considera ca anticii si medievalii credeau in Pamantul plat. De unde rezulta ca inclinatia spre legenda se gaseste mai mult de partea modernilor decat de cea a stramosilor lor. Ca sa nu pomenim de acei moderni si contemporani, mai multi decat s-ar putea crede (a se vedea Blavier 1982 si Justafre pentru o bibliografie care starneste rasul), care inca mai scriu carti impotriva ipotezei lui Copernic sau care, ca in cazul lui Voliva sustin ca Terra e un disc plat.
Dar vorbind despre acele tinuturi se nastea, bineinteles, intrebarea: cum puteau sa traiasca acei locuitori asa, cu capul in jos si cu picioarele in sus, fara a se prabusi in neantl. Acestei ipoteze i se opune deja Lucretius. Fireste, cei mai fermi adversari ai Antipozilor erau cei care nu recunosteau sfericitatea planetei, printre care Lactantiu si Cosmas Indicopleustes. Dar chiar si un autor de o mare intelepciune cum e Augustin nu reusea sa tolereze ideea oamenilor cu capul in jos. Asta si pentru ca, daca ar fi existat fiinte umane la Antipozi, ar fi trebuit sa se gandeasca la creaturi care nu se trageau din Adam si pe care mantuirea le-ar fi ocolit.
Totusi, inca din sec. al V-lea, Macrobius oferise argumentele sale rationale pentru a demonstra ca nu era nimic irational sa crezi in existenta unor fapturi care puteau sa traiasca in voie in cealalta parte a globului."
PRP: 149.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
126.65Lei
126.65Lei
149.00 LeiIndisponibil
Descrierea produsului
Fragment din volumul "Istoria taramurilor si locurilor legendare" de Umberto Eco:
"O ultima consideratie: hartile medievale nu aveau valoare stiintifica, raspundeau doar cererii de informatii fabuloase din partea publicului, cam in acelasi mod in care unele reviste cu hartie velina din ziua de azi ne demonstreaza existenta farfuriilor zburatoare, iar la televizor ni se povesteste ca piramidele au fost construite de o civilizatie extraterestra. Pe harta care se afla in Cronica din Nurnberg, datand tot din 1493, in afara de o reprezentare acceptabila din punct de vedere cartografic, mai sunt desenati si monstrii misteriosi despre care se credea ca locuiesc pe acele meleaguri.
Pe de alta parte, istoria astronomiei e bizara. Un mare materialist cum a fost Epicur cultiva o idee care a supravietuit mult timp si despre care vorbeste si Gassendi in secolul al XVII-lea, o idee prezenta in orice caz si in De rerum natura a lui Lucretius: Soarele, Luna si stelele, din multe ratiuni foarte serioase, nu pot fi nici mai mari si nici mai mici decat ni se infatiseaza simturilor noastre. Drept care, Epicur considera ca Soarele are un diametru cam de treizeci de centimetri. Si iata cum, daca unele culturi stravechi credeau intr-adevar in forma plata a Pamantului, multi dintre contemporanii nostri, in contradictie cu stadiul cunostintelor noastre istorice, inca mai considera ca anticii si medievalii credeau in Pamantul plat. De unde rezulta ca inclinatia spre legenda se gaseste mai mult de partea modernilor decat de cea a stramosilor lor. Ca sa nu pomenim de acei moderni si contemporani, mai multi decat s-ar putea crede (a se vedea Blavier 1982 si Justafre pentru o bibliografie care starneste rasul), care inca mai scriu carti impotriva ipotezei lui Copernic sau care, ca in cazul lui Voliva sustin ca Terra e un disc plat.
Dar vorbind despre acele tinuturi se nastea, bineinteles, intrebarea: cum puteau sa traiasca acei locuitori asa, cu capul in jos si cu picioarele in sus, fara a se prabusi in neantl. Acestei ipoteze i se opune deja Lucretius. Fireste, cei mai fermi adversari ai Antipozilor erau cei care nu recunosteau sfericitatea planetei, printre care Lactantiu si Cosmas Indicopleustes. Dar chiar si un autor de o mare intelepciune cum e Augustin nu reusea sa tolereze ideea oamenilor cu capul in jos. Asta si pentru ca, daca ar fi existat fiinte umane la Antipozi, ar fi trebuit sa se gandeasca la creaturi care nu se trageau din Adam si pe care mantuirea le-ar fi ocolit.
Totusi, inca din sec. al V-lea, Macrobius oferise argumentele sale rationale pentru a demonstra ca nu era nimic irational sa crezi in existenta unor fapturi care puteau sa traiasca in voie in cealalta parte a globului."
Detaliile produsului