Traducere si note de Mariana Barbulescu

O carte despre viata si suferinta, unde istoria europeana si povestile personale se contopesc intr-o mare epopee. In Banat, un amestec de neamuri format din romani, nemti, francezi, sirbi, unguri traiesc impreuna de secole. Aici s-a inventat sistemul binelui facut din iubire: „Inca nimeni nu refuzase vreodata sa dea ajutor si nu se impotrivise vreodata acelui lucru care definea viata de aici: indatorirea binelui facut din iubire. Asta era datoria fata de ceilalti. Datoria ii tinea pe toti impreuna”. Asadar, si Jacob iubeste – insa si pentru ca asa ii sta in fire. El isi iubeste marunta viata, mizera si dura; invata sa-si iubeasca tatal, care insa il tradeaza mereu; le iubeste pe Katica, sirboaica, si pe Ramina, tiganca cea grasa, insa una este ucisa si cealalta deportata. O poveste despre duritate si saracie, dar si despre sensibilitate si tandrete, o poveste emotionanta si palpitanta in care iubirea devine o arta a supravietuirii.

„Noul sau roman il catapulteaza pe Catalin Dorian Florescu in prima linie a literaturii germane... Nu sint multi cei care povestesc cu atita forta, sensibilitate senzoriala si caldura, atit de amplu, cuprinzind secole, atit de calm si fara teama, ezitind la fel de putin atit cind se confrunta cu brutalitatea si cruzimea, cit si in fata gingasiei si a tristetii. Ce povestitor! Florescu este atent la fiecare detaliu, la fiecare nuanta si lasa imaginea obiceiurilor rurale sa invie, ca intr-un tablou de Bruegel, cu toate grozaviile si frumusetile lor… El a scris un roman impunator despre un secol brutal si despre o viata lipsita de speranta, un roman care insa nu se scufunda nicicind in deznadejde. Este o adevarata carte a iubirii.” (Elke Heidenreich, Frankfurter Allgemeine Zeitung)

 

„Romanul raspindeste parfumul aspru al unei vieti pline pina la refuz cu orori ingrozitoare si uimitoare frumuseti, cu dezastre care ii schimba cursul si cu fericiri pasnice. Jacob se hotaraste sa iubeasca este o poveste ce are dimensiunile existentei. Sint unele romane care povestesc viata, si asta e bine. Si mai sint altele care povestesc viata si ne invata ce este umilinta: in fata bogatiei, a stupiditatii si a nebuniei vietii, in fata micilor lucruri mari de zi cu zi, un sac de cartofi, o noapte ploioasa, o nastere pe mormanul de gunoi. Un astfel de roman a scris Florescu. Se citeste incredibil de bine, mai ales de catre cei ce stiu sa pretuiasca o proza suculent-senzoriala.” (Berliner Zeitung)