„Educatia sentimentala” e perversa nu ca educatie, ci ca literatura. Toate scenele de amor, destule, sunt mentale, iar efectele trupesti tin de stilul in care sunt redate. Un tanar se indragosteste de o femeie maritata, care nu stie de iubirea lui. Sotul nu-l vede niciodata ca pe un rival, si nici nu are de ce. Sotia e femeia perfecta, sotul e burghezul adevarat, lipsit de scrupule. Dar iubirea romantica nu invinge. Invinge impuritatea vietii, in lupta cu o inocenta ce se risipeste, incet, ca o ceata matinala, fara ca soarele sa fie cel care o topeste. Un roman despre vise, de o subtilitate care pe alocuri taie pana la sange, fara sa poti spune de unde curge...

ALEXANDRU MATEI