Ea ii apreciaza inteligenta si umorul, el ii apreciaza sensibilitatea si misterul de sub aparenta de fetita rasfatata. Temporar, pot pune lumile din care provin intre paranteze si se pot refugia pe taramul comun si imprevizibil al sentimentelor.  

 

Dar intre ei sta dictatorul care nu poate fi contrazis, amintirea unui conflict profund intre valorile lui si valorile ei. El vrea sa ramana alaturi de ea, dar departe de cusca tiraniei. Pentru el patria este scrisul iar falsificarea obedienta a realitatii, de care are nevoie dictatorul reprezinta exilul definitiv. Pentru ea armonia dintre atasamentul parintesc si alegerea amoroasa este vitala si astfel compromisul profesional si moral al iubitului pare a fi solutia ideala. Fiecare pretinde exercitiul renuntarii din partea celuilalt, dar e vreunul din ei dispus sa-si sacrifice cele mai intime valori pentru a ramane alaturi de cel adorat?

 

“Supleantul” pare a fi un roman dublu etajat: la o prima vedere este un exemplar reusit de literatura populara: o intriga senzationala authona construita de un scriitor talentat. La un nivel mai profund este o marturie tulburatoare despre originea deciziei de autoexil, despre dificultatea pierderii unei lumi si nu in ultimul rand, despre responsabilitatea pentru alegerile facute. 

 

“Imi faci placere cu orisice. Imi faci placere ca te stiu si ca esti vie. Dar esti a lui, nu esti a ta. Si daca ar fi sa te cer de la el n-ai fi a mea. Stiu, stiu… fetele, cand se marita, ii trag pe soti catre neamul lor. Facem Craciunul la mama mea, facem Pastele la mama mea… Dar ai tai, el, inghit si absorb totul, n-au rude, n-au prieteni au doar anexe docile.”  (Supleantul -  Partea a saptea)

 

Drama romantica a unui tanar scriitor confruntat cu tentatia puterii si cu atentia fiicei dictatorului. Oare aventura lor erotica va deveni dragoste adevarata? Ce va alege eroul? Compromisul sau libertatea? Un roman palpitant, bazat pe fapte reale, o marturisire candida, o superproza moderna pe ai carei eroi ii vom cunoaste intim si de neuitat.

 

"Am scris "Supleantul" in numai sase luni, umpland pagini, rotunjind capitole, asternand cuvinte, febril si torential, zi si noapte. Dar il scrisesem in minte deja, de multe ori! Iar voi, cititorii mei, voi ati scris istoria traita impreuna cu mine. Fiinta noastra cea mai adanca, a mea si a voastra, n-a uitat nimic. Nu am uitat nimic.

 

Nu am uitat. Sunt mandru ca nu am uitat. Al vostru,

 

Petru Popescu