Cat a visat, Doamne, cat a visat prietenul nostru pierdut, de nepierdut, sa vada cu adevarat in mainile tuturora, intruchiparile aidoma, manuscrisele lui Eminescu. Gandul lui nu se oprea la o simpla diseminare bibliotecareasca si universitara a acestor imagini. Concepuse, asa, facsimilata, o editie de tiraj national si nu una alaturi de vreo alta: singura cu adevarat vie, cu adevarat legitima. Voia pur si simplu ca orice om sa poata avea in casa la el 50 de volume in care sa citeasca nemijlocit, fara nici un alt subsidiu, insusi scrisul mainii lui Eminescu, asa cum l-a asternut pe hartie de-a lungul a 18 ani, in toata neoranduiala, in toata diversitatea lui, in toata cuprinderea, taina si accidentalitatea lui. - C. Noica