„Editia de fata reproduce textul integral al insemnarilor reginei Maria din perioada Primului Razboi Mondial, din care doar mai putin de jumatate au fost preluate in memoriile sale, Povestea vietii mele. In plus, chiar fragmentele preluate, de regula fara mari modificari, au fost supuse totusi unei «autocenzuri». Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile – si uneori izbucnirile – cele mai sincere ale reginei care, evident, nu puteau fi facute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a printului mostenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Bratianu sau a clasei politice romanesti in genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrala a Jurnalului; odata ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv sa ne multumim cu versiunea trunchiata si edulcorata a volumului memorialistic. Cu atat mai mult cu cat acestia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda.“ (Lucian BOIA)

„Refuz sa ma las infranta sau sa ma simt infranta pana nu mi s-a smuls si ultima farama de speranta. Oamenii nostri politici inca nu sunt pregatiti sa se sacrifice pentru cauza comuna. Sunt zile cand marsavia omeneasca in general, si a guvernelor si administratiilor in particular, ma izbeste cu o putere coplesitoare si imi da impresia ca toate eforturile noastre sunt in van. O, Doamne, de-as fi barbat, cu drepturile unui barbat si cu spiritul de barbat pe care il am in trupul meu de femeie! I-as inflacara, i-as indemna la o rezistenta disperata, glorioasa, orice ar fi! Daca va fi sa murim, macar sa stie ca nu murim ca niste neghiobi orbi! Nu cred ca si-a mai ridicat vreodata o regina glasul ca sa spuna adevaruri atat de cumplite si de fatise, care nu se pot spune decat atunci cand privesti moartea in fata si ai de gand sa-i tii piept eroic, fara sa clipesti si fara sa te sinchisesti de tortura inceata a agoniei.“

„Partea a doua a jurnalului reginei Maria este cea mai incarcata cu desfasurari dramatice. Situatia e atat de nesigura si de schimbatoare, incat momentele alternative de bucurie si de disperare se tin lant, punand nervii si judecata tuturor la grea incercare. Romania se simte tradata: de rusi, in primul rand, dar si de partenerii occidentali care par sa nu inteleaga situatia disperata in care a ajuns, fara sa aiba vreo vina. Romanii nu mai au de ales decat intre un sfarsit eroic si o pace injositoare. Carmuitorii tarii aleg pacea, in cele din urma. Cu alte cuvinte, capitularea. In ciuda apelurilor reginei la rezistenta. Jocurile erau facute. Probabil ca pana la urma a fost mai bine asa: o decizie rationala, care a salvat pe moment ce se mai putea salva, si nu una eroica, extrem de riscanta. Dar trebuia sa apere cineva nu numai interesele imediate ale tarii, ci si onoarea romaneasca. A facut-o, cu nestavilita pasiune, regina Maria." (Lucian BOIA)