O capodopera de poezie si umor negru.

Istoria postuma a lui Sade este la fel de paradoxala pe cat a fost si existenta sa. Patruzeci de ani din viata si i-a petrecut la inchisoare, respins si stigmatizat de catre contemporanii sai, neavand dreptul sa-si publice nici macar cele mai importante carti, ba chiar vazandu-si distruse anumite manuscrise. Cu toate aceste, se pare ca el a fost primul si cel mai puternic reper al Secolului Luminilor.

Burghezul secol XIX l-a respins. Chateubriand, Lamartine, Baudelaire si Flaubert ii datoreaza mult, desi au evitat sa-i invoce numele. De-abia in secolul XX, se poate spune ca suprarealismul i-a reabilitat numele. Voga lui Sade este insa, pe cat de mare, pe atat de contradictorie, chiar si acum, la doua secole de la nastere: Sade este deopotriva un mit al revolutionarilor, al literatilor, al filosofilor, dar si al filmelor pornografice.

Justine sau Nenorocirile virtutii este prima opera a lui Sade care ajunge sa fie citita de contemporanii sai. Este, totodata, opera care ii va pune pentru totdeauna marchizului pecetea de "infam", cu toate ca, presimtind parca scandalul pe care avea sa-l declanseze, Sade n-o semnase. Respingand teza rousseauista a naturii inocente si bune a omului, Sade dezvaluie raul din noi si din viata. Virtuoasa Justine isi marturiseste "nenorocirile", ramanand o intrupare a virtutii pana chiar si in cele mai scabroase detalii.

Apologie a libertatii, dar si a cruzimii, "sensibilitate pe care numai fiintele rafinate o cunosc", cartea lui Sade uimeste si scandalizeaza.

„Opera lui Sade nu pare a fi altceva decat un strigat disperat catre o virginitate inaccesibila, strigat invesmantat si invaluit intr-un cantic de blasfemii.” Pierre Klossowski
„Da, sunt libertin, o marturisesc. Am gandit tot ce se putea gandi de soiul acesta, dar n-am facut tot ce am gandit si, fara indoiala, nici n-am sa fac. Sunt libertin, dar nu sunt nici nelegiuit, nici ucigas.” SADE