Teatrul si imagistica sa constituie un gen privilegiat care are posibilitatea sa reprezinte nelinistea acelui labirint de ingeri, demoni si minuni, care nu este altceva decat salasul dorintelor noastre.

 

Daca in Lima anilor ’50, orasul in care am inceput sa scriu, ar fi existat o miscare teatrala, este foarte probabil ca, in loc de romancier, sa fi devenit dramaturg. Pentru ca teatrul, de pe vremea cand inca purtam pantaloni scurti si am vazut la Teatrul Segura o punere in scena a piesei Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller [...], a fost prima mea iubire. [...] Desi mi-am dedicat viata altor genuri de literatura, iubirea precoce pentru teatru nu s-a stins niciodata si a continuat sa palpaie acolo in umbra, dand dovada in acest sens chiar piesele cuprinse in acest volum.

Scrierea lor a fost o permanenta placere si, in acelasi timp, o lectie de modestie si de sinteza, caci, spre deosebire de romancier, care este atotputernic si extrem de liber, autorul de teatru trebuie sa-si accepte conditia de simpla piesa a unui mecanism in care actorii, regizorii, scenografii, la fel ca timpul si mijloacele, joaca un rol principal in succesul sau esecul spectacolului.“ - Mario Vargas Llosa