Cristina, ea insasi un copil, este nevoita sa devina „mama” responsabila a celor doi frati mai mici, atunci cind parintii pleaca la munca in strainatate, dupa „bani lungi”. Universul unui sat moldovenesc contemporan, populat in majoritate de copii si batrini, este vazut din perspectiva acestei fetite de 12 ani.

Intr-o lume in criza si deriva, copiii invata, din propriile experiente, sa lupte si sa supravietuiasca in asteptarea implinirii unui singur vis: intoarcerea parintilor acasa. Dar acestia nu se lasa induplecati nici atunci cind sint invocati prin ritualuri magice, pagine. Parasiti, copiii se alina cu amintirile vagi ale unei vieti normale de familie, imitind, inainte de vreme, gesturile adultilor. Despre tara copiilor maturi povesteste Cristina, despre cruzime si tandrete, despre durere si mingiiere, disperare si speranta.