Apreciatul autor al unor biografii celebre (Leonardo da Vinci, Charles Darwin, Albert Einstein) si al unor bestselleruri celebre (Stiinta Dosarelor X), MICHAEL WHITE revine cu o noua lucrare ce reprezinta o abordare vasta a credintelor vechi si moderne. De la rapiri extraterestre la zombi, de la semne magice descoperite pe suprafata pamintului, la alchimie si mutatii genetice, scriitorul investigheaza zone complexe, confirmind ipoteza lui G.K.Chesterton potrivit careia: „Cind un om nu mai crede in Dumnezeu, este in stare sa creada in orice“. O carte a prezentului si viitorului, ce exploreaza fascinatia umanitatii pentru lucrurile pe care nu le poate intelege. Cu inteligenta si umor, Michael White il invita pe cititor intr-o calatorie a cunoasterii si descoperirii, al carei sfirsit nu este cunoscut si nici nu se stie daca va putea fi cunoscut vreodata.
Fragment din volum:
„Timp de aproximativ cinci sute de ani, de la inceputul secolului al XII-lea pina la mijlocul secolului al XVI-lea, Europa a devenit noul centru al alchimiei, un loc in care inteleptii si „magii" calatoreau fara oprelisti dintr-o tara in alta in cautarea unor greu de aflat, dar multpretuite minuni. Multi alchimisti au scris despre aventurile si experimentele lor, dar de cele mai multe ori retetele lor erau codificate pentru ca altii sa nu poata avea acces la ele, inainte de a fi initiati in tainele alchimiei. Unii si-au petrecut intreaga viata incercind sa decodifice lucrarile inaintasilor lor, adaugindu-si in acelasi timp propria contributie la setul de valori si cunostinte transmis din generatie in generatie.
In anumite tari si in anumite perioade, alchimistii erau tolerati, fiind chiar incurajati si finantati de monarhi; in alte tari, alchimistii si magicienii erau ostracizati, activitatatea lor fiind considerata ilegala.
In Anglia, alchimistii au avut parte de suisuri si coborisuri. In 1404, Henric al IV-lea a declarat practicarea alchimiei delict capital, considerindu-se ca reusita unui alchimist ar disturba status quo-ul, producerea unor cantitati mari de aur destabilizind economia. Cu toate acestea, regina Elizabeth I s-a folosit de alchimisti in incercarea de a mari tezaurul regal. Unul dintre favoritii ei a fost John Dee, filosof inzestrat, dar si sarlatan alchimist si practicant al artelor oculte.
Un alt alchimist, John Aurelio Augurello, care a trait in Italia secolului al XV-lea, i-a oferit papei Leon al X-lea lucrarea sa in domeniul alchimiei, Crysopeia, in care descria procedeul de fabricare a aurului. Dedicindu-i lucrarea papei, Augurello spera ca acesta ii va intoarce favoarea printr-o recompensa. Chiar asa s-a si intimplat — Leon l-a chemat in fata Curtii Papale si, cu mare fast si ceremonie, a scos din buzunar o punga goala, oferindu-i-o alchimistului sarac Iipit pamintului si spunindu-i ca, fiind un magician atit de puternic care putea produce aur, va avea nevoie de o punga in care sa-l tina."