„Firele panzei de paianjen in care suntem prinsi cu totii sunt destul de subtiri: in duminica aceea de mai Michel Charles era cat pe ce sa piarda, sau sa fie crutat de cei patruzeci de ani care ii mai ramasesera de trait. Totodata, cei trei copii ai sai si descendentii lor, printre care ma numar si eu, au trecut foarte aproape pe langa pericolul de a nu mai exista. Cand ma gandesc ca biela defecta a unui tren provocase un accident care fusese cat pe ce sa nimiceasca aceste virtualitati, cand constat, pe de alta parte, putinul ramas din cele mai multe dintre vietile actualizate si traite, mi e greu sa dau prea multa importanta acestor accidente care tin de hazard. Imaginea care mi ramane din acest dezastru din vremea lui Ludovic Filip nu este, totusi, decat aceea a unui baiat de douazeci de ani repezindu se cu capul inainte printr o spartura, orb si sangerand – ca in ziua in care se nascuse, purtand in testicule intreaga lui descendenta.“ - Marguerite Yourcenar