Absorbiti de macelul ce avea loc in transeele Europei in Primul Razboi Mondial, combatantii occidentali acordau prea putina importanta teatrului de lupta din Orientul Mijlociu. Ca urmare, conflictul de aici a fost influentat de o mana de aventurieri si ofiteri de rang marunt aflati departe de marile coridoare ale puterii: Curt Prüfer – universitar tern, atasat pe langa Ambasada Germana din Cairo, Aaron Aaronsohn – renumit agronom provenit din Romania si sionist inflacarat, William Yale – descendent scapatat al unei familii aristocratice americane. In centrul acestui cerc se afla Lawrence – la inceputul lui 1914, doar un arheolog care lucra la sapaturi prin deserturile Siriei. In 1917 ajunsese deja cea mai romantica figura din Primul Razboi Mondial, luptandu-se atat cu inamicii Marii Britanii, cat si cu propriul guvern pentru a-si transforma in realitate viziunea sa asupra destinului poporului arab. Drumurile incrucisate ale acestor patru personaje – intrigile si bataliile lor, tradarile suferite sau uneltite de ei insisi – oglindesc grandoarea, complexitatea si tragedia razboiului din desert.

 

    SCOTT ANDERSON este un scriitor american si corespondent de razboi, de-a lungul anilor transmitand stiri din Liban, Israel, Egipt, Irlanda de Nord, Cecenia, Sudan, Bosnia, El Salvador si multe alte locuri sfasiate de conflicte.

 

    “In Siria, pedeapsa pentru incalcarea legilor nescrise era cel mai adesea ostracizarea, poate o amenda sub forma vreunei oi confiscate; in tinuturile aride si necrutatoare ale Arabiei, pedeapsa era moartea.

    Dar ramanand acelasi antropolog amator pasionat, Lawrence observa totodata topografia regiunii Hejaz cu ochi de militar: unde puteau fi gasite sursele de apa, traseele pe care armata s-ar putea deplasa in conditii optime. In acest fel, a descoperit un neajuns flagrant in planul de interventie al armatei sale.

    Pregatind apararea portului Rabegh - ceea ce, prin definitie, insemna si apararea orasului Mecca -, ofiterii britanici care ii indrumau pe rebeli identificasera pe harta cele mai plauzibile tactici de apropiere ale turcilor, bazate pe existenta unor drumuri si a surselor de apa, si prevazusera in consecinta amplasarea si construirea la distanta a unor posturi de paza. Dar in timpul calatoriei spre tabara lui Faysal, Lawrence a descoperit intamplator doua fire de apa sezoniere, care nu figurau pe nicio harta britanica si care ar permite unei armate adverse fie sa atace Rabegh, venind dintr-o directie neprevazuta, fie sa evite complet orasul portuar in drumul spre Mecca. Cum fusese posibil ca strategii militari britanici, care se aflau la Rabegh de trei luni deja, sa nu afle de existenta acestor fire de apa si de ce arabii din zona, care cu siguranta stiau de ele, nu le atrasesera atentia? Foarte simplu, fiindca in carantina „religioasa" care ii obliga sa nu iasa din zona tarmului britanicii nu avusesera cum sa cunoasca imprejurimile pentru a formula acea intrebare, iar fara o intrebare, arabii nu se gandisera ca britanicilor le-ar fi fost utila o asemenea informatie. In conceptia lui Lawrence, lucrul acesta scotea in evidenta atat dificultatea de a incerca o armonizare a celor doua culturi complet diferite, in scopul unui razboi purtat in comun, cat si potentialul pentru dezastru ce decurgea din intransigenta cu care Hussein interzicea prezenta unor necredinciosi in interiorul Arabiei; indiferent cate trupe britanice ar fi aduse aici, atata vreme cat acestea ar ramane izolate pe coasta, fara posibilitatea de a evalua primejdia, era ca si cum ar fi fost legate la ochi.”