Fie că ești cititor de literatură sau cititor de cărți de dezvoltare personală, romanul lui Bogdan Costin nu are cum să nu te prindă, măcar prin titlul menit parcă să îți stârnească tot felul de curiozități. În fond, câți își permit să vorbească astăzi, în România, despre… cum se face primul milion? Primul milion este probabil una dintre marile teme tabu ale primelor generații de înavuțiți postdecembriști și poate chiar și a generațiilor actuale.Tot felul de referințe populare, mici dezvăluiri de culise, documentare precum Kapitalism:rețeta noastră secretă au construit o reputație controversată primului milion (și vorbim de valută, evident), cel puțin în spațiul românesc, ca fiind rezultatul acelei combinații de inspirație, noroc și riscuri asumate, în care cel mai adesea ideea de practici oneste, moralitate, impact social pălesc mortal în fața abilității băieților deștepți de a trage sfori și a concepe inginerii financiar de tot soiul. Nici romanul lui Bogdan Costin, care se dovedește într-adevăr o contribuție literară originală (așa cum sugerează chiar autorul – el a căutat să scrie povestea pe care nu a găsit-o pe rafturile de literatură română), nu face excepție în acest sens, și dezvăluie, într-o narațiune cu accente parodice, de comedie neagră, culisele dezgustătoare ale înavuțirii rapide. Povestea lui Bogdan Costin este cu atât mai amară cu cât proiectează convingător ideea conform căreia, la fel precum milioanele făcute la începutul anilor 90, și milioanele generației corporate douămiiste au un background la fel de cinic.

Protagonistul nenumit al romanului, din perspectiva căruia se narează toate întâmplările, este ceea ce am putea numi un post-corporatist: atras de câștigurile mari încă din tinerețe, renunțând la Medicină și intrând în lumea advertisingului într-o mare companie, naratorul-personaj se trezește însă repede din visul capitalist și acceptă cu seninătate concedierea din agenția in care lucreaza, chiar în pragul crizei economice, celebrând într-un fel faptul de a nu rămâne infectat de cultura organizațională robotizantă. Dar renunțarea lui la statutul de corporatist marchează de fapt o insatisfacție și un prim pas spre o nouă evoluție: decât să se lase spălat pe creier, aspirând, cu fiecare decadă, la măriri de salariu modeste și vacanțe cu țârâita, naratorul preferă să valorifice idei simple aducătoare de bani mulți, fără nicio constrângere. Ținta lui devine aceea de a aduna un milion de dolari din care să trăiască apoi până la sfârșitul vieții, într-un paradis uitat de lume iar cartea lui Bogdan Costin este practic povestea acestei înavuțiri.

Un seducător iremediabil, sufocat de căsnicia sa prea lungă, întemeiată mai degrabă din comoditate și automatism, fără să adere la idealurile middle-class servite de societatea de consum: profesie,casă, familie și copii (pentru protagonist, ejacularea fără prezervativ e considerată o perversiune supremă), personajul lui Costin are o filosofie de viață foarte simplă: oricine și orice poate fi instrumentalizat pentru atingerea unui scop, aparențele pot fi servite ca adevăruri, nimeni nu este mai presus de bani. Împreună cu ambulanțierul Radu Sava, un bugetar strâns cu banii și supărat pe viață, alături de un jurnalist de tabloide, protagonistul romanului dezvoltă o rețea în care sinucigașii ratați, drogați sau imbecili sunt transformați, prin complicitatea rudelor și a biletelor de rămas bun false ticluite postmortem, la fața locului în artiști neînțeleși, în romantici generoși gata să hrănească setea de spectaculos a publicului, gata să servească și interesele diferitelor companii, al căror nume este inserat subtil în scrisorile de adio inventate de talentatul publicitar. Rafinându-și tehnica exploatării morții în scopuri financiare, protagonistul lui Costin se pregătește pentru marea sa lovitură, atunci când îl întâlnește pe Toma Drăgan, un actor bătrân mediocru, suferind de o tumoare pe creier, un actor căruia îi va face o ofertă pe care acesta nu o va putea refuza. Petrecându-și timpul alături de Toma (un chefliu alcoolic care își trăiește ultimii ani de viață cu o lejeritate de invidiat), întâlnind și o femeie care îi va îndeplini aspirațiile, pentru freelancerul pragmatic se deschide prima oară posibilitatea de a trăi satisfacțiile unor prietenii, unor experiențe pe care banii nu le pot cumpăra. Dacă ele vor fi suficiente pentru a-l schimba pe protagonist și dacă planul lui (pe care nu îl dezvălui), un tun absolut românesc-american va reuși, vă rămâne să descoperiți.

Romanul lui Bogdan Costin, în afara unor minime artificii narative stereotipe, este foarte bine scris: dozează bine suspansul și menține interesul pentru acțiune dar împletește toate acestea și cu o analiză a psihologiilor și tipologiilor familiare care populează România contemporană, în forme în care recunoști experiența și talentul de copywriter al autorului: o serie de pasaje, dialoguri par texte sau miniscenarii memorabile desprinse din clipuri publicitare inteligente, doar că ele sunt gratuite și nu oferă plasare la niciun produs.

Dacă Dan Lungu, în romanul său, Sînt o babă comunistă condensa imaginea și prototipurile României de ieri, cu confuzia și alienarea generațiilor debarcate la revoluție, romanul lui Bogdan Costin este o excelentă replică a României de astăzi: o țară construită pe înșelătorii și mimetism, alunecoasă și manipulabilă, în care orice se poate cumpăra, în care medici, deputați, actori, critici de teatru, funcționari de orice nivel acceptă să se obiectualizeze, să devină instrumentele scenariilor perverse pentru un plic de euro în plus. Este un roman dens în personaje dezamăgite, dezechilibrate, pierdute, personaje care te dezgustă și te fac să resimți o compătimire în același timp, este un roman în care protagonistul capătă un aer trist și tragic, de victimă irecuperabilă, chiar și atunci când e pe cale să încaseze un milion de dolari.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro