Despre romanul lui Saroyan s-a spus că s-a bucurat de succes, la apariţie (în 1943), pentru că s-a dovedit, prin perspectivele şi temele abordate, consolarea dar şi speranţa de care avea nevoie poporul american recent intrat în război. Depăşind contextul genezei şi al apariţiei, Comedia Umană şi-a împărţit cititorii în două mari categorii: cei care i-au apreciat simplitatea narativă şi stilistică, capabilă să se adreseze şi unui elev de clase primare dar şi celor mai în vârstă şi să dezvăluie o convingătoare poveste despre puterea legăturilor umane şi cei care i-au retras meritele, considerându-l un roman depăşit, de efect relativ la vremurile tulburi ale războiului, dar prea sentimental, previzibil şi convenţional pe timp de pace.

De remarcat este că ambele perspective surprind fidel trăsături ale romanului, deşi le cântăresc diferit. Într-adevăr, încă de la primele pagini te loveşte simplitatea discursului şi a poveştii care, deşi stârneşte sensibilitatea cititorului la început, ajunge, prin excesul de aluzii explicite pe care le include să deschidă posibilitatea plictiselii. Cu toate acestea, câteva scene inedite, câteva din relaţiile dintre protagonişti şi mesajul cu tentă profund umană pot avea până la urmă un efect cuceritor.

Suntem în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, undeva în Ithaca, California, într-un spaţiu în care, chiar dacă nu cad bombe şi nu se moare de foame, comunitatea de aici este totuşi cu gândul la front. Căci oamenii din Ithaca participă, prin gânduri, prin stări de spirit şi prin discuţii la ceea ce se întâmplă în îndepărtata Europă. Recent intrată în război, America şi-a trimis fii să lupte peste ocean. Dintre aceştia, Marcus Macauly se află şi el în drum spre acea destinaţie încă destul de abstractă, lăsând acasă pe mama sa, pe fraţii săi Homer şi Ulyses şi pe sora Bess. Văzând că familia se descurcă greu, Homer, la doar 14 ani decide să-şi ajute apropiaţii şi îşi găseşte un post la curierul de noapte de la telegraful local. Astfel devine adolescentul un mesager succesiv al dragostei şi al morţii, ducând veştile primite de departe, mai bune sau mai rele, către toţi acei oameni muncitori din Ithaca. În vreme ce Homer dă piept prima dată (şi destul de brutal, căci reacţia destinatarilor la aflarea diferitelor veşti de pe front este adesea imprevizibilă şi dezarmantă) cu tragediile războiului tipărite în mesajele convenţionale trimise de Guvernul American, fratele său mai mic Ulyses colindă străzile intrând în tot felul de buclucuri. În vreme ce Homer se maturizează, prin inevitabilele lecţii despre umanitate (care poate îmbrăca formele disperării dar şi ale demnităţii în faţa morţii şi a pierderii) la care participă, în calitate de curier Ulyses rătăceşte jucăuş şi descoperă, la rândul său lumea, acoperită încă de vălul magic al copilăriei. Cele două poveşti (şi nu numai ele – mai apar şi alte personaje, desigur) alternează şi se echilibrează una pe cealaltă, nelăsând nici tuşele prea serioase dar nici cele prea naive să se impună definitiv.

Motivul central al cărţii care răzbate, în multe scene la care asistă Ulyse, în multe mesaje trimise telegrafului, chiar şi prin felul în care Saroyan îşi numeşte protagoniştii este dorinţa aprinsă de întoarcere acasă şi, în acelaşi timp, de acceptare a fatalităţilor şi a imperfecţiunii lumii. Căci, în ciuda aerului de camaraderie şi de solidaritate care pluteşte în Ithaca, există încă şi destulă suferinţă despre care Homer va remarca următoarele: „Credeam că băieţii nu mai plâng niciodată după ce se fac oameni mari, dar se pare că abia atunci încep, pentru că abia când te faci mare începi să afli tot felul de lucruri”.

E drept că Saroyan nu pare să aibă nici subtilitatea şi nici ochiul mult mai pătrunzător al lui Steinbeck (care, la rândul său a scris romane care celebrează felul particular în care se unesc oamenii în faţa experienţelor dificile) când construieşte acţiunea sau personajele. Caracterele lui Saroyan nu sunt foarte bine individualizate şi nici memorabile (poate că nici nu se vor a fi, poate că fiecare întrupează Omul generic aflat la diferite vârste faţă în faţă cu lumea şi provocările ei) dar, cu toate acestea, Comedia Umană este o poveste convingatoare despre maturizare.

COMEDIA UMANA - William Saroyan – Editura Rao, 2009

Sever Gulea pentru blog.libris.ro