VINOVĂŢIA PARVENITULUI

Este o tipologie umană nemuritoare, atât în literatură, cât şi în viaţa de zi cu zi. Reprezentaţii ei ocupă scena indiferent de perioada istorică şi caută mereu mai mult decât au. Astăzi, în România îi regăsim, mai tineri sau mai în vârstă, la evenimentele mondene, în mall-urille pe unde plimbarea săptămânală a căpătat dimensiunile unui ritual cu mai multe semnificaţii sau chiar în parcarea din oraş, într-o maşină luxoasă, blocând accesul altor şoferi. Preocupaţi în permanenţă de imagine, investind în haine, în accesorii şi chiar în grupurile de oameni pe care le frecventează, cu ambiţii şi orgolii nemăsurate, pentru care bunul simţ este o chestiune opţională, în măsura în care poate servi scopurilor egoiste parveniţii sunt uşor de recunoscut, adesea greu de evitat. Plecăm capul dezaprobator dacă îi întâlnim, zâmbim sau ne pierdem cu firea, când îi vedem ahtiaţi de acumulare şi de recunoaştere prin orice mijloace. Îi privim cu un aer amuzat sau, dimpotrivă, cât se poate de grav.

În literatură ei reprezintă materialul solid pentru satirizarea moravurilor din orice epocă. În lumea ficţiunii destinele parveniţilor pot avea traiecte deosebite şi interesante: parvenitul autentic care reuşeşte stârneşte un comic amar, prin dimensiunea eforturilor pe care le depune disproporţionate în raport cu micimea scopurilor urmărite (ilustrativ în acest sens este George Duroy, eroul din Bel-Ami), în vreme ce parvenitul incomplet poate trăi o adevărată tragedie, când suferă de o pasiune, o slăbiciune pe care nu o poate controla (cum este cazul lui Julien Sorel, în Roşu şi Negru), incompatibilă cu atitudinea calculată şi rece care îl duce în cele din urmă la pierzanie. Dar în afară de comic şi tragic, existenţa parvenitului poate fi dominată şi de dramatic. Cu condiţia ca personajul care se străduieşte să-şi parcurgă cocoţarea pe scara socială să nu-şi fi pierdut dramul de conştiinţă undeva, într-o tufă, pe drum. În romanul lui John Braine avem de-a face cu un conflict interior destul de transparent şi recurent, deşi nu neapărat foarte intens. Cu alte cuvinte, parveniţii păstrează şi ei o latură umană şi critică în raport cu propriile lor acţiuni, sunt capabili de sentimente autentice şi sunt tentaţi din când în când să trăiască şi altfel decât în vederea unei acumulări materiale. Problema e că nu au curajul moral să îmbrăţişeze astfel de oferte de destin şi cedează până la urmă flămânzelii hedoniste.

Suntem la debutul anilor 50, într-o Anglie aflată în plină reconstrucţie. O parte a alimentelor se dă încă pe cartelă şi urmele războiului îşi fac simţite prezenţa. Joe Lampton, un tânăr aviator demobilizat, scăpat dintr-un lagăr de prizonieri, îşi părăseşte oraşul natal, un loc sărăcăcios şi prăfuit (în care şi o sărbătoare cum este Crăciunul părea ruşinată faţă de locuitori, pentru că aducea o risipă de bani) pentru un post la serviciul financiar din primăria mult mai strălucitoarei urbe Warley. Găzduit de o familie respectabilă, într-un cartier plin de tentaţii Joe dezvoltă, încă de la sosire, o poftă nemăsurată pentru traiul uşor şi luxos. Posibilităţile sale de ascensiune sunt limitate: origine modestă, fără merite deosebite în război, fără o educaţie aleasă, fără recomandări de nici un fel. Ciocnirea cu reprezentaţii elitei va fi dureroasă, atâta timp cât domnii din clasele sociale înalte îl tratează cu o superioritate naturală şi, în acelaşi timp, cât se poate de subtilă.

Bărbat atractiv şi cu şarm, Joe începe să-şi folosească aceste atuuri în vederea unei ascensiuni saltatorii, spre cerul bogaţilor. Cum altfel, decât pornind la vânătoarea fiicei unui industriaş bogat, Susan, în vederea unei căsătorii mai mult decât satisfăcătoare? Dar Joe va trebui să se lovească de rivalul mult mai plin de resurse, Jack Wales, fiul unui alt industriaş, educat la Cambridge şi erou de război. În acelaşi timp, Joe va întreţine o relaţie sincopată şi cu o femei mai în vârstă, Alice. Fiecare dintre cele două legături pretins amoroase are ceva diferti de oferit. Susan este o adolescentă mustind de naivitate şi inocenţă, amintind de Dora Spenlow, soţia copiliţă a lui David Copperfield. Joe o doreşte pe Susan pentru că, alături de ea îşi poate recupera tinereţea pierdută în război, se poate reinventa ca un tânăr lipsit de ororile bătăliei dar şi de vitregiile modestei origini sociale. Susan este, desigur şi un trofeu, o victorie simbolică în faţa elitei care l-a tratat pe fostul aviator cu indiferenţă. Dar viaţa alături de un trofeu stârneşte însingurare, iar aceasta poate fi alinată doar în prezenţa lui Alice, femeia mult mai matură, independentă în gândire şi acţiune, ajunsă însă în criza vârstei de mijloc (care iată, nu este doar un apanaj masculin). Din păcate, Alice este căsătorită şi nu îi satisface lui Joe nici pe departe ambiţiile de parvenire, oricât confort afectiv, intelectual sau sexual i-ar oferi. Problema cea mai mare a lui Joe şi, de fapt problema parvenitului în general, este aceea că se dovedeşte a fi perpetuu nemulţumit de propria sa situaţie şi, în acelaşi timp, mult prea nerăbdător să ajungă mai sus. Deşi a plecat dintr-o familie de muncitori, dintr-o provincie prăfuită şi a reuşit să păstreze un post respectabil (intelectual am putea spune) într-un oraş mai răsărit, Joe se priveşte pe sine tot ca un sclav, doar ca un sclav cu un preţ mai ridicat, fără să remarce vreo diferenţă esenţială între el şi un lucrător de uzină. Când tatăl lui Susan îi va face o propunere neaşteptată lui Lampton şi când Joe va trebui să aleagă între Alice şi Susan, tânărul aspirant va trăi un moment revelator legat de constituţia morală a clasei spre care a jinduit o lungă perioadă de timp. Drama lui Joe va fi aceea că se va dovedi a fi un parvenit capabil să distingă între bine şi rău, capabil să resimtă vinovăţia faptelor pe care le-a împlinit.

Pe lângă trăsăturile generale pe care romanul lui Braine le degajă, relativ la tipologia etern umană a parvenitului, “Drumul spre înalta societate” se dovedeşte şi un fidel portret de epocă, al unei Anglii conservatoare şi rigide, puternic stratificată social, cultivând obsesia de clasă.

DRUMUL SPRE ÎNALTA SOCIETATE – John Braine, Editura Litera – Jurnalul Naţional, 2010

Sever Gulea pentru blog.libris.ro