Încă de la primele pagini lumea care te întâmpină în romanul lui Andrei Kurkov este cât se poate de familiar㠖 Kievul postsovietic păstrează desigur aerul cenușiu postcomunist pe care l-a avut (și îl mai are uneori) și România: sărăcie mare, cârciumi pline (vodca Keglevich e la mare căutare), vânătoare de parai (să trăim și noi omenește), oameni care sunt dispuși să facă orice pentru bani (statutul de killer devine încă unul din sutele de simboluri ale prosperității, aduse cu valul american), crime, explozii și răfuieli constante, efecte ale tectonicii sociale destul de instabile, dar intrate deja în firescul vieții de zi cu zi. Iată așadar un cadru cam posac în care facem cunoștință cu un protagonist pe măsură: Tolia este un cetățean obișnuit care, dincolo de mizeria colectivă de care se lovește în fiecare zi, mai are de întâmpinat și propriile neajunsuri personale: lipsa slujbei și o căsnicie falimentară. Depresiv și lipsit de vitalitate, singura plăcere a lui Tolia pare să fie aceea de a sorbi din cafea, la orice oră din zi și din noapte, fără ca asta să asigure însă perspectiva unui trai îndestulător.

Nu e de mirare că protagonistului îi dă târcoale tot mai convingător, ideea de a se sinucide. N-are însă suficient curaj (unii au norocul să se nască sinucigași, alții nu), dar are multă imaginație, așa că pune la cale un plan mai neobișnuit: să găsească un asasin care să se ocupe de treaba murdară. Ca să nu ridice însă suspiciuni din partea cunoscuților, Tolia îi spune unui fost coleg de școală că are nevoie de un ucigaș pentru a-l “aranja” pe amantul (fictiv) al soției sale (cumva, necesitatea uciderii amantului pare mai de înțeles decât necesitatea de a te sinucide – iar Dima, colegul lui Tolia găsește repede un asasin). Și cum, din motive de securitate, un killer profesionist lucrează și primește instrucțiuni, fără a se întâlni măcar cu clientul, Tolia află că tot ce are de făcut pentru a a-l informa pe asasin e să trimită o poză a viitoarei victime și un loc pe care ținta îl frecventează. Din momentul în care protagonistul lasă propria fotografie în căsuța poștală a ucigașului (care crede desigur, că are de asasinat un amant oarecare), Tolia știe exact cât mai are de trăit. Cu toate acestea, el nu e un sinucigaș conștiincios, nu se apucă să scrie scrisori de adio prietenilor (deși are la un moment dat o tentativă) și nici să facă cine știe ce lucruri speciale. Mai degrabă, Tolia rămâne să mai bea niște cafea, în momentul în care află că nevasta sa chiar are un amant și că îl părăsește. E doar prima surpriză pe care o are protagonistul, nicidecum ultima. Căci deși se duce la locul prestabilit în ziua convenită, nu pare să intre în cătarea niciunui asasin. Tolia supraviețuiește fără voia sa, propriei înscenări.

Cât de rău poate să fie, când până și încercarea de a te sinucide (într-o manieră originală, ce e drept) pare să fie sortită eșecului? Poate că nu atât de rău, mai ales când viața personajului principal începe să capete o turnură interesantă și plină de complicații, spre deliciul cititorului. Tolia urmează să întâlnească o prostituată iubăreață (care mai are de onorat din când în când, câte un decameron, așa, la ocazii speciale), urmează să fie implicat într-o afacere neașteptat de bănoasă și de simplă cu amicul său Dima, astfel încât viața pare să capete puțină culoare. Dar ce te faci cu asasinul? Iata că într-o lume plină de escroci (azi totul e cam ilegal), ca în Kievul postcomunist, asasinii profesioniști sunt printre puținii care își respectă angajamentele. Iar Tolia știe că și Kostia, ucigașul pe care l-a plătit și care din păcate are un ceas de o calitate îndoielnică (un fapt nelipsit de relevanță, după cum veți afla) își va face treaba în cele din urmă. Cum va ieși Tolia din buclucul în care singur s-a băgat vă rămâne să descoperiți.

Andrei Kurkov proiectează, în miezul unui univers gri și dens în dezamăgiri, o comedie a erorilor plină de surprize, în care un protagonist firav și plin de imaginație se lasă devorat cu tandrețe de absurdul situațiilor pe care le trăiește.

PRIETEN DRAG, TOVARAS AL RAPOSATULUI - Andrei Kurkov, Editura Curtea Veche, 2012

Sever Gulea pentru blog.libris.ro