E interesant de observat cum pericolul anunţat generează două specii de atitudini opuse: pe de o parte instinctul de supravieţuire ne provoacă să fim atenţi şi să evităm obiectul sau spaţiul respectiv, în vreme ce curiozitatea imprudentă ne împinge taman în miezul ameninţării. Fie că e vorba de o curiozitate ce vizează senzaţiile (ce stări poate să-mi provoace întâlnirea cu încercarea respectivă) sau de una mai degrabă cognitivă (care vrea să înţeleagă prin proprie experienţă un fenomen) cert este că uneori suntem dispuşi să punem mai presus cunoaşterea decât autoconservarea. Cu toate acestea, odată ce curiozitatea ne-a fost satisfăcută, instinctul de supravieţuire îşi reintră în drepturi şi caută să ne îndepărteze de arealele sau obiectele periculoase. În fond, nu poţi înfrunta la nesfârşit o creatură de neînvins şi nici spaţii ostile supravieţuirii, în care totul este imprevizibil. După ce te-ai lămurit despre ce e vorba, cauţi să-ţi iei tălpăşiţa cât mai repede.

Aşa ar părea firesc, aşa ar face de pildă, stalkerii fraţilor Strugaţki, când vine vorba de zone invadate de surprize extraterestre. Nu la fel se pune problema în cazul zonei din romanul lui Adam Bodor. Să fie clar însă: zona e cel puţin la fel de înfricoşătoare, doar se numeşte Zona Sinistra şi e populată de fel de fel de personaje deformate fizic sau moral, e guvernată de legi obscure şi, în ciuda sălbăticiei pe care o manifestă, îţi dă senzaţia că eşti supravegheat permanent. Cu toate acestea, prea puţini o părăsesc. E drept, unii au interdicţie în acest sens, însă protagonistul romanului refuză plecarea chiar şi când i se cere acest lucru în mod explicit. Cât de sinistră poate fi o regiune muntoasă din Ucraina? Te-ai gândi că aerul plăcut, peisajele naturale îţi pot oferi o senzaţie completă de eliberare? Nu şi în Zona din romanul lui Adam Bodor.

Protagonistul ajunge aici, mânat de dorinţa de a-şi revedea fiul adoptiv despre care a auzit că îşi duce zilele în casa unui meteorolog din Zona Sinistra. Personajul principal are parte de o întâmpinare cel puţin bizară, din partea unui bărbat care pare să îl fi aşteptat pe noul venit (deşi noul venit nu îl cunoaşte) şi care îi recomandă să-şi abandoneze bicicleta de care nu va mai avea nevoie. Intrarea în Zona Sinistra e marcată de un ritual iniţiatic care vine să sublinieze izolarea şi autonomia acestui spaţiu: protagonistul primeşte un nume nou inscripţionat pe o plăcuţă de identificare. Proaspăt rebotezat, Andreij Bodor va descoperi şi alte ciudăţenii, în timpul căutărilor fiului adoptiv. În Zona Sinistra bântuie o boală ciudată care provoacă dispariţii fără urmă, se bea vin cu aromă de şobolani, se impune obligativitatea tunsului la ordin, nevoile fiziologice pot fi făcute de la fereastră şi nu este exclus să găseşti globi oculari amestecaţi în pietrişul drumului. Autorităţile supreme sunt vânătorii de munte care dispun de dreptul tău de a locui într-o anumită casă şi de a avea o anumită slujbă. Deşi este întâmpinat cu ostilitate din partea lor şi chiar e rugat să plece, încăpăţânarea lui Andreij Bodor de a zăbovi într-o asemenea regiune este de înţeles până la întâlnirea cu fiul adoptiv. După consumarea acestei întâlniri comportamentul lui Bodor devine tot mai greu de pătruns, atâta timp cât nici măcar acea satisfacţie a curiozităţii, a interesului iniţial nu îl motivează să evite pericolul şi arbitrarul în care trăieşte.

Poate că structura romanul oferă o eventuală cheie de înţelegere: Zona Sinistra este împărţită în capitole care pot fi citite aproape independent unul de celălalt, în care se îmbină subtil cotidianul cu absurdul. Ele dau impresia, aşa cum subliniază Peter Esterhazy pe coperta a patra, că te afli în visul recurent al cuiva. Desigur, se pot stabili nenumărate corelaţii între atmosfera din Zona Sinistra şi atmosfera regimurilor totalitare (de pe urma cărora Adam Bodor a avut de suferit din belşug) iar structura romanului, prin sugestia onirică pe care o oferă anulează aparenta libertate de alegere a protagonistului – la fel cum e greu să poţi alege ceea ce visezi, la fel protagonistul îşi asumă existenţa în Zona Sinistra, fără să mai încerce să scape de ea. Viaţa în totalitarism este ca viaţa în Zona Sinistra: un vis urât din care nu te mai poţi trezi şi care te bântuie fără încetare.

ZONA SINISTRA - Adam Bodor- Humanitas, 2010

Sever Gulea pentru blog.libris.ro