ADN-ul iernii

In afara lumii ninge cu frica de dragoste
eu tremur ca un fir de alun
in mina calugarului.

visez din dorinta urmez din instinct
orice iluzie poate fi un mar urias
orice mar un bandaj

colorat in mijlocul iernii cum ar fi
sa raminem
fara somn impreuna cu
aburul cestilor inalt
ridicat la rang de faraon
citindu-ma sa intelegi ca de fapt
niciun fulg nu-i atins
nicio unghie
sarutata...
Matrimonial

Luna s-a furisat
Printre pinzele rebele,
A intrat pe fereastra deschisa,
Si si-a admirat zimbetul in oglinda.
Iar cind ne-a vazut pe noi,
Doi ingeri goi, pierduti printre pernele albe,
S-a rusinat si a iesit intr-un suflet,
Ducindu-se sa-si potoleasca setea la izvor.

Din seara ceea,
N-am mai vazut-o in odaia noastra.
Poate ca i-a fost rusine,
Ca nu cunoaste sentimentul de iubire,
Iar acum e in cautarea unui dor neimplinit
Si nu se va intoarce la noi,
Decit atunci cind va purta
Un val alb pe fruntea smeada,
Incoronat de stele.