Dupa patruzeci si unu de ani, doi barbati, prieteni inseparabili in tinerete, se intalnesc pentru ultima oara. Fiecare dintre ei a supravietuit asteptand acest moment. Unul, in castelul stramosilor, traind trecutul in fiecare zi, celalalt, calator prin lumea larga, fugind de trecut in fiecare zi. Intre ei, ca o umbra, amintirea unei femei; reintalnirea are loc in acelasi decor ca in urma cu patruzeci si unu de ani, pe masa ard aceleasi lumanari albastre, cei doi iubesc, in continuare, aceeasi femeie. Mitteleuropa tineretii lor nu mai exista insa, iar razbunarea indelung planuita nu le poate reda nici prietenia, nici dragostea.
Lumanarile ard pana la capat, cel mai cunoscut si mai iubit roman al lui Marai, a aparut in anul 1942, intr-un moment putin prielnic pentru literatura, si a fost redescoperit la sfarsitul secolului XX pentru a fi trecut direct in randul capodoperelor (traducerea in italiana aparuta in 1997 a fost, luni in sir, cea mai bine vanduta carte); a fost ecranizat in anul 2006, in regia lui Istvan Iglodi, si tot in 2006 a fost dramatizat si pus in scena la Duke of York's Theatre, Londra, cu Jeremy Irons in rolul titular.

„Literatura secolului XX – pe care o credeam stinsa si ingropata – a primit darul postum al unui nou maestru pe care il vom alatura in viitor lui Joseph Roth, Stefan Zweig, Robert Musil, si chiar si altor semizei pierduti, Thomas Mann si Franz Kafka. Numele sau este Sandor Marai.“
Die Zeit

„Acest mare scriitor european nu numai ca diseca – in mod stralucit – o relatie triunghiu-lara din vechiul Imperiu Austro-Ungar, el surprinde si pandemoniul relatiilor dintre oameni: jarul mocnind al sentimentelor, al dorintei, al dragostei, al urii si al razbunarii. Este o carte desavarsita, o capodopera.“
Der Spiegel

Prozator, poet si dramaturg, Sandor Marai (1900-1989) s-a nascut la Kassa, in Imperiul Austro-Ungar (astazi Košice, in Slovacia). Scriitor cosmopolit, Marai a cunoscut inca de la publicarea primelor sale romane un succes extraordinar, devenind cel mai iubit scriitor de limba maghiara al generatiei sale, dupa ce, pentru o foarte scurta perioada, luase in considerare ideea de a scrie in limba germana.
Profund antifascist, Marai a luat atitudine si impotriva ocupatiei sovietice, hotarand sa paraseasca Ungaria in 1948. Dupa o viata de peregrinari, s-a stabilit in cele din urma la San Diego, in Statele Unite. A refuzat publicarea scrierilor sale sub regimul comunist, dar nu a aban-donat legaturile cu Ungaria, colaborand vreme de douazeci de ani cu redactia maghiara a postului de radio Europa Libera. In februarie 1989, singur, istovit de un exil fara speranta, Marai s-a sinucis, fara sa banuiasca apropiata „eliberare“ a Estului Europei. In 1990 i s-a acordat postum Premiul Kossuth. Marai este astazi recunoscut ca unul dintre marii scriitori ai Europei si, incontestabil, parte a canonului literar al secolului XX.