CUPRINS:

Credinta la romani
    • Sinaxar romanesc: Noi sfinti romani: Ultimul parastas, prima cinstire
    • Reportaj: Se pierd valorile lasate de strabuni
    • Popasuri duhovnicesti: Manastirea Zamfira, podoaba mangaierii
Credinta in lume
    • Eveniment: Moastele Sfantului Nicolae aduse in Rusia dupa 930 de ani
    • Reportaj: Biserica Sf. Ap. Petru si Pavel de la Marea Galileii
    • Calendar crestin: 19 iunie: Sfantul Apostol Iuda Tadeu, grabnic ajutator in situatii disperate
Orientari de credinta
    • Interviu cu artista plastica Silvia Radu: "Stiu ca trebuie sa ma smeresc"
    • Stop-cadru: Artistii ctitori din Tara Sfanta
    • Pulsul vremii: Nordul isi cere tributul de copii

    Fragment:

    "EDITORIAL: E PLAN? de Razvan BUCUROIU

    Cu totii am fost oripilati atunci cand am aflat de ororile nazismului, care prevedeau agresarea insasi a fiintei umane, prin definitie. Eugenie, genocid, experimente medicale pe oameni vii, legi si reguli rasiale/rasiste, excluziuni de tot felul, privarea omului de sentimentul religios – toate au constituit un arsenal de agresiune cu metoda. Ordonat, precis, germanic…
    Iar astazi, un nou mod de a privi lucrurile se insinueaza in vietile noastre. Si in cultura noastra de zi cu zi, in modul nostru cotidian de a fi. Este vorba despre noile reguli, acceptate de oameni mai usor decat acum 70 de ani, ba chiar dorite de multi dintre semenii nostri. Noile reguli se instituie, mai intai, prin schimbarea sensului cuvintelor. Uitati‑va, bunaoara, la aceste cuvinte: familie, patrie, iubire, Dumnezeu. Ce tip de realitati defineau aceste cuvinte pana adineaori, in istoria recenta, si ce mai definesc ele acum?
    Pentru omul euro‑atlantic din 2017, familia poate fi orice: doi barbati in puterea varstei, trei femei „trecute” si un copil insamantat in vitro, un cetatean si o capra, un om singur (sologamie – e ultimul racnet in materie de sminteala!) si – de ce nu? – un barbat si o femeie.
    La fel, patria nu mai reprezinta acum o realitate geografica, istorica, comunitara si mistica. Patria, adica sistemul de valori, apartenente si identitati, s‑a mutat in zona de preferinte, s‑a aciuiat pe FB, in obiceiurile de consum si intr‑un peisaj/mediu cu care rezonezi, care are un feng shui aparte…
    Iar iubirea? Sex in toata regula! Acum 1700 de ani, Fericitul Augustin rostea memorabilele cuvinte: „Iubeste si fa ce vrei!”, neputandu‑se gandi la pervertirea totala a acestor cuvinte. Pentru ca omul, daca iubeste, nu poate trece de anumite limite, nu poate face rau, nu poate pacatui. Insa acum aflam de la contemporanii nostri ca „iubirea e totul”, si in numele ei se poate incalca orice regula, orice obisnuinta, orice traditie verificata ca fiind benefica omului. Iar iubirea la care acestia se refera e una trupeasca, fara margini si continut, fara final. Iubirea ca atractie pura – asta vor sa spuna, de fapt, acesti orizontali ai trairii umane.
    Despre Dumnezeu, ce sa mai vorbim?! E o asemenea babilonie in capul contemporanilor nostri, incat discutia se poate intinde la nesfarsit fara nici o concluzie clara, ci numai balmajeli ambalate intr‑o precaritate metafizica.
    Asadar, schimband cuvintele, sensul lor, tu (om politic, legiuitor, agent de influenta, formator de opinie, artist ori profesor) practic rescrii, redefinesti o realitate. Si asta chiar schimba oameni, modifica la greu caractere, forjeaza noi seturi de valori. Valori? Da, poate… Dar nu cele mantuitoare, in orice caz.
    Inchei gandindu‑ma la Ziua Copilului, o forma planetara de solidaritate cu cei mici, cu modul lor inocent de a fi. Si nu pot sa nu‑mi amintesc de copiii ostatici ai binelui „corect politic” care bantuie in Nordul Europei si nu numai. Vantul rece al inghetului inimii se lasa usor, usor peste toata Europa. Iar mie, ca parinte, mi se face pur si simplu frica…"