La fiecare Sfanta Liturghie auzim, spre final, indemnul Domnului sa ne rugam! Frumoasa nazuinta si chemare, caci ce poate fi mai inaltator decat a te ruga Domnului, impreuna cu toata suflarea cea din biserica? Dar sunt si unii credinciosi care completeaza acest elan firesc, duhovnicesc, cu un indemn virtual: acela de a se loga oriunde, oricand si oricat, acela de a se conecta permanent, de a penetra si alimenta cu propria energie comunitatea digitala crestina.

 

La inceputul Postului Mare, chiar in ziua de luni, telefonul imi trepida ca lovit de streche de ropotul de mesaje venite pe Facebook. In majoritatea cazurilor, crestinii isi cereau iertare comunitatii virtuale, volatile, eterice a FB‑ului pentru tulburari, jigniri sau suparari provocate pe pagina lor. Doamne, mare Ti‑e puterea, dar si rabdarea! Sa vezi oameni in toata firea, unii dintre ei crestini cu state vechi de viata duhovniceasca, siluindu‑si tastatura de pe smartphone‑uri ori tablete in tentativa de a se prezenta lumii afabili, sinceri, spirituali, populari, ascetici… Toti isi cereau iertare tuturor, ca intr‑un cor antic, pentru cele facute si nefacute, intr‑o hora fie a fariseismului, fie a ignorantei – greu de inteles ambele. Desigur, prima intrebare este aceasta: cum sa confunzi realitatea cu mediul virtual? Sau prietenii din viata reala cu cei de pe Facebook? Mediul virtual e o conventie, e ca la film: nu moare nimeni in peliculele cu teme de razboi, actorii doar se prefac (desi bunica mea a crezut toata viata contrariul). Aceasta este conventia pe care oamenii o crediteaza de peste 100 de ani de cinematografie cu buna stiinta. Asadar, sa nu confundam/suprapunem, ca niste nemintosi, tot ceea ce furnizeaza mediul on‑line cu viata reala, ca rad si curcile de noi!

 

E drept, si pe FB (sau mai ales acolo) poti gresi cu cuvantul, jignind sau repezindu‑te la atac, fara sa gandesti prea mult. Insa a muta randuielile sufletesti din viata si a le plimba, laolalta cu metanoia proprie, prin serverele lui Mark Zuckerberg, asta mi se pare putin cam deplasat. Cel putin pentru mine unul, care am imbatranit in format crestin clasic, daca FB‑ul asta e prilej de sminteala, de dihonie sau jigniri, solutia e simpla: parasesc mediul, pe loc! Exact: daca vezi ca dramoleta care se deruleaza virtual reuseste de se infiltreaza cumva pana la suflet, da unlike si disconnect. Daca ochiul nostru, cum spune Mantuitorul Insusi, ne sminteste, ne tulbura, apoi il scoatem pe data. Daramite un amarat de cont de Facebook… Si atunci haideti sa ne eliberam, macar in post, de tirania realitatii care nu exista, de himerele prieteniilor digitale, de aburul pretinsului folos adus noua si altora de aceasta super‑scamatorie comunicationala! Care vad ca si‑a facut inclusiv reguli de comportament si buna purtare, ca orice imparatie de pe acest pamant. Pana una‑alta, eu refuz cetatenia FB, prefer o viza de flotant, in tranzit pe‑acolo…