Au mai ramas doar cateva zile pana la praznuirea Sfantului Apostol Andrei, cel care i-a increstinat pe stramosii nostri daci. Despre misiunea sa in Scythia Minor, Dobrogea de astazi, veti putea afla mai multe in numarul din luna aceasta al colectiei Sfintii Ortodoxiei, care ii este dedicat celui Întai chemat la apostolie.

Veti afla de acolo cat de controversata este prezenta sa pe taramurile noastre, pentru ca marele Apostol nu a lasat nici o urma in istoriografie. El este insa foarte viu si prezent in cantece si legende, in traditii si obiceiuri, care il prezinta drept stapan al lupilor, adica al stramosilor nostri daci, care se identificau cu acest animal.

Urmele acestea ale Sfantului Apostol Andrei ne par noua, celor de astazi, foarte fragile. Ce poate fi mai perisabil decat un cantec sau o legenda? Cu toate acestea, ele au rezistat si i-au purtat amintirea propovaduirii, purtate din gura in gura, timp de 2.000 de ani, rastimp in care milioane de scrieri si sute de mii de inscriptii in piatra s-au facut praf si pulbere.

E semn ca traditia poate fi mult mai puternica decat istoria. Acest lucru e valabil, cu atat mai mult, si pentru Sfanta Traditie, in care Ortodoxia a crescut timp de 2.000 de ani. Si care, vorba parintelui Cleopa, a fost inaintea Sfintei Scripturi si a si ajutat la plamadirea ei.