Lumea Monahilor Nr.132 Iunie 2018

De (autor): Anonim

0
(0 review-uri)
Lumea Monahilor Nr.132 Iunie 2018
Rasfoieste

Lumea Monahilor Nr.132 Iunie 2018

De (autor): Anonim

0
(0 review-uri)
Nu scriu acum din auzite. Am batut la pas catune in care ajungi greu cu o masina obisnuita. Locuri in care tarani batrani se nevoiau intr-o saracie lucie, dar imi spuneau, luminati de har, ca niciodata nu le-a fost mai bine ca acum. Oameni care traiau dupa un decalog stravechi, decantat in veacuri de practica, inscris in cutele cele mai fine ale inimilor lor, ritmandu-si viata dupa Psaltire si anotimpuri. Sunt oamenii despre care vorbea cu evlavie parintele Dumitru Staniloae sau parintele Ioanichie Balan. Cand am fost la Sihastria, in studentie, cu un grup de tineri, avva Ioanichie ne-a socat, spunandu-ne sa nu mai aducem pomelnice la manastiri. „Nu mai avem noi timp de rugaciune, cu atatea ascultari. Mai bine cautati-i pe batranii din satele noastre si dati-le lor, multi dintre ei se roaga mai mult decat orice calugar!” Nu glumea! O spunea grav, din rarunchii inimii lui de mare duhovnic, pe sub al carui epitrahil trecusera mii, poate zeci de mii de tarani, din toate colturile tarii. Ii cunostea mai bine decat orice statistica…

Si am mai intalnit duhovnici renumiti, care mi-au vorbit despre mireni, oameni obisnuiti, ca mine si ca dumneavoastra, atat de sporiti incat dobandisera rugaciunea neincetata a inimii in mijlocul marilor orase. Isihasti romani metropolitani, cu joburi si deadline-uri!

Am fost si la pelerinajele noastre. Nu am stat la rand o noapte si o zi, dar le-am ascultat povestile celor care au facut aceasta nevointa pe frig sau arsita, sub un soare torid de august sau pe o ploaie de gheata in octombrie. Multi isi faceau din pelerinaj un ritual ritmic anual, implinit mai ales pentru a multumi, nu pentru a cere. Si erau in stare sa mearga chiar si trei zile pe jos ca sa ajunga, de pilda, la hram la Nicula, oprinduse in satele de pe drum pentru odihna noptii.

Cat despre manastiri, nu cred ca are rost sa va mai vorbesc. In plina perioada atee, fiecare fosta provincie romaneasca avea un focar de viata duhovniceasca, in care ardea un mare duhovnic inconjurat de ucenici. Ele ard si acum, chiar daca bombardamentul mediatic le eclipseaza stralucitoarea lumina.

Romania aceasta, secreta, pentru ca nu o cauta (aproape) nimeni din presa de mare tiraj si la care stramba din nas toata (pseudo) intelectualitatea noastra de mana a doua si a treia, e evidenta pentru milioane de pelerini. Ea este samburele viu al ortodoxiei noastre, un sambure rar, pe care il afli in foarte putine locuri de pe pamant. Merita sa traversezi toate marile si oceanele lumii pentru el! Daca vesticii ar mai avea un dram de minte nu ar mai umbla bezmetici prin India si Tibet, ci ar veni sa isi caute iluminarea in Romania. Unii, foarte putini, chiar o fac, regasindu-si radacinile crestinismului pe care l-au repudiat acasa.

Toata aceasta Romanie intrupeaza esenta civilizatiei noastre, o civilizatie a isihiei rurale, care a trait in bordeie si s-a inchinat in biserici de lemn. Daca exceptam Dobrogea, 1.000 de ani nici nu stim daca am avut Episcopi printre noi. Nu ne judecati, asadar, dupa rigorile palamite, asa cum o fac multi teologi de biblioteca, pentru ca nu aveam cum sa le intrupam aidoma. Noi am mers pe urmele Bizantului si i-am purtat mostenirea in felul nostru, fara cultura imperiala a marilor cetati, dar lucrand pravila si posturile cu sarguinta de stalpnici, de la sihastru si pana la mama cu prunc la tata.

Greseste si cel care judeca aceasta civilizatie romaneasca dupa criteriul strict, si foarte protestant de altminteri, al cunoasterii Scripturii. Romanii, ca si primii crestini, ca si bizantinii, de altfel, nu au stiut carte, deci nu puteau citi Evangheliile. Le-au implinit, insa, cu sarg, decantandu-le apoi intelepciunea intr-un arhipelag de proverbe, colinde, doine, basme. „Dumnezeu e mare om!”, zice un vechi proverb romanesc din culegerea lui Iuliu Zanne, profund cat un citat din Biblie.

Greseste si cel care judeca satele noastre dupa stirile de la ora cinci sau din vizite ciupitative, de weekend, in care aprinzi o lumanare si te miri ca nu e multa lume in biserica izolata in varf de deal. O vatra isihasta nu ti se descopera asa. In felul acesta ai fi in stare sa treci pe langa Gheron Iosif fara sa il bagi in seama, nu numai pe langa o taranca sfanta din Oltenia sau Neamt. Unii au facut-o – cititi relatarile calatorilor occidentali despre Athosul inceputului de secol XX. E Athosul Sfantului Siluan, un Athos care lor li s-a ascuns…

La Romania aceasta, sfanta, profunda, vie, tulburatoare, o Romanie ca o scara a raiului, nu poti sa ajungi decat cu smerenie si rugaciune, adastand cu rabdare, intreband fara sa iscodesti viclean, incercand sa te zidesti, facandu-ti din drum o alcatuire interioara. Altminteri Romania profunda fuge de tine, asa cum o face orice om sporit. In fond, pe langa Hristos au trecut (aproape) toti israelitii, fara sa Il bage in seama sau, mai rau, bagandu-L doar pentru a-I cauta pricina…- Cristian Curte
Citeste mai mult

6.00Lei

6.00Lei

Primesti 6 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

Nu scriu acum din auzite. Am batut la pas catune in care ajungi greu cu o masina obisnuita. Locuri in care tarani batrani se nevoiau intr-o saracie lucie, dar imi spuneau, luminati de har, ca niciodata nu le-a fost mai bine ca acum. Oameni care traiau dupa un decalog stravechi, decantat in veacuri de practica, inscris in cutele cele mai fine ale inimilor lor, ritmandu-si viata dupa Psaltire si anotimpuri. Sunt oamenii despre care vorbea cu evlavie parintele Dumitru Staniloae sau parintele Ioanichie Balan. Cand am fost la Sihastria, in studentie, cu un grup de tineri, avva Ioanichie ne-a socat, spunandu-ne sa nu mai aducem pomelnice la manastiri. „Nu mai avem noi timp de rugaciune, cu atatea ascultari. Mai bine cautati-i pe batranii din satele noastre si dati-le lor, multi dintre ei se roaga mai mult decat orice calugar!” Nu glumea! O spunea grav, din rarunchii inimii lui de mare duhovnic, pe sub al carui epitrahil trecusera mii, poate zeci de mii de tarani, din toate colturile tarii. Ii cunostea mai bine decat orice statistica…

Si am mai intalnit duhovnici renumiti, care mi-au vorbit despre mireni, oameni obisnuiti, ca mine si ca dumneavoastra, atat de sporiti incat dobandisera rugaciunea neincetata a inimii in mijlocul marilor orase. Isihasti romani metropolitani, cu joburi si deadline-uri!

Am fost si la pelerinajele noastre. Nu am stat la rand o noapte si o zi, dar le-am ascultat povestile celor care au facut aceasta nevointa pe frig sau arsita, sub un soare torid de august sau pe o ploaie de gheata in octombrie. Multi isi faceau din pelerinaj un ritual ritmic anual, implinit mai ales pentru a multumi, nu pentru a cere. Si erau in stare sa mearga chiar si trei zile pe jos ca sa ajunga, de pilda, la hram la Nicula, oprinduse in satele de pe drum pentru odihna noptii.

Cat despre manastiri, nu cred ca are rost sa va mai vorbesc. In plina perioada atee, fiecare fosta provincie romaneasca avea un focar de viata duhovniceasca, in care ardea un mare duhovnic inconjurat de ucenici. Ele ard si acum, chiar daca bombardamentul mediatic le eclipseaza stralucitoarea lumina.

Romania aceasta, secreta, pentru ca nu o cauta (aproape) nimeni din presa de mare tiraj si la care stramba din nas toata (pseudo) intelectualitatea noastra de mana a doua si a treia, e evidenta pentru milioane de pelerini. Ea este samburele viu al ortodoxiei noastre, un sambure rar, pe care il afli in foarte putine locuri de pe pamant. Merita sa traversezi toate marile si oceanele lumii pentru el! Daca vesticii ar mai avea un dram de minte nu ar mai umbla bezmetici prin India si Tibet, ci ar veni sa isi caute iluminarea in Romania. Unii, foarte putini, chiar o fac, regasindu-si radacinile crestinismului pe care l-au repudiat acasa.

Toata aceasta Romanie intrupeaza esenta civilizatiei noastre, o civilizatie a isihiei rurale, care a trait in bordeie si s-a inchinat in biserici de lemn. Daca exceptam Dobrogea, 1.000 de ani nici nu stim daca am avut Episcopi printre noi. Nu ne judecati, asadar, dupa rigorile palamite, asa cum o fac multi teologi de biblioteca, pentru ca nu aveam cum sa le intrupam aidoma. Noi am mers pe urmele Bizantului si i-am purtat mostenirea in felul nostru, fara cultura imperiala a marilor cetati, dar lucrand pravila si posturile cu sarguinta de stalpnici, de la sihastru si pana la mama cu prunc la tata.

Greseste si cel care judeca aceasta civilizatie romaneasca dupa criteriul strict, si foarte protestant de altminteri, al cunoasterii Scripturii. Romanii, ca si primii crestini, ca si bizantinii, de altfel, nu au stiut carte, deci nu puteau citi Evangheliile. Le-au implinit, insa, cu sarg, decantandu-le apoi intelepciunea intr-un arhipelag de proverbe, colinde, doine, basme. „Dumnezeu e mare om!”, zice un vechi proverb romanesc din culegerea lui Iuliu Zanne, profund cat un citat din Biblie.

Greseste si cel care judeca satele noastre dupa stirile de la ora cinci sau din vizite ciupitative, de weekend, in care aprinzi o lumanare si te miri ca nu e multa lume in biserica izolata in varf de deal. O vatra isihasta nu ti se descopera asa. In felul acesta ai fi in stare sa treci pe langa Gheron Iosif fara sa il bagi in seama, nu numai pe langa o taranca sfanta din Oltenia sau Neamt. Unii au facut-o – cititi relatarile calatorilor occidentali despre Athosul inceputului de secol XX. E Athosul Sfantului Siluan, un Athos care lor li s-a ascuns…

La Romania aceasta, sfanta, profunda, vie, tulburatoare, o Romanie ca o scara a raiului, nu poti sa ajungi decat cu smerenie si rugaciune, adastand cu rabdare, intreband fara sa iscodesti viclean, incercand sa te zidesti, facandu-ti din drum o alcatuire interioara. Altminteri Romania profunda fuge de tine, asa cum o face orice om sporit. In fond, pe langa Hristos au trecut (aproape) toti israelitii, fara sa Il bage in seama sau, mai rau, bagandu-L doar pentru a-I cauta pricina…- Cristian Curte
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one