Steve Hilton, profesor la Universitatea Stanford si fost consilier al prim-ministrului David Cameron, crede ca frustrarile pe care oamenii le au in privinta guvernelor, a politicii, a conditiilor economice si a vietilor lor de zi cu zi sunt cauzate de problemele structurale profunde din sistemele care domina lumea moderna. Prin intermediul ultimelor studii din industrie, politica, societate, educatie si design, autorul ne demonstreaza ca schimbarea este posibila. 

    „Mai uman” este un manifest si o chemare la actiune pentru un mod de viata mai responsabil si mai uman, care ne va face mai productivi, mai impliniti si, in cele din urma, mai fericiti. 

 

    “„Scoli-fabrica" nu este doar un termen peiorativ aparut din senin. Sistemul nostru educational de astazi este in inradacinat in revolutia industriala. Charles Dickens a surprins esenta mentalitatii educatiei industrializate prin persoana lui Thomas Gradgrind, directorul de scoala din romanul Timpuri grele. Gradgrind este hotarat sa suprime imaginatia elevilor cu fapte, vazand transformarea copiilor in masini ca pe virtutea educationala suprema. Williams T. Harris, comisarul pentru educatie al Statelor Unite de la finele secolului al XIX-lea, a elogiat directia in care se indreptau scolile in perioada aceea. Calitatea care dovedea valoarea unei scoli „moderne" era „aparenta de masina". „Scolile-masina", a descoperit el, stimulau „punctualitatea, tacerea si respectarea ordinii". Poate ca Harris poate fi scuzat de contextul perioadei sale: era mare nevoie de muncitori obedienti, intrucat cei cu „virtuti semi-mecanice" (cuvintele sale) erau atat mai productivi, cat si mai putin predispusi la accidente. Dar, cum lumea si forta ei de munca au evoluat, de ce nu au evoluat si scolile noastre? Desi este greu de spus care este pe primul loc, „scolile-fabrica" sunt perfect interconectate cu centralizarea pe care am discutat-o in capitolul anterior. Centralizarea, la urma urmei, este trasatura distinctiva a unei fabrici industriale. Productia de masa s-a extins la oamenii care faceau produsele: o forta de munca standardizata avea nevoie de scoli care sa lucreze la unison, fiecare producand acelasi tip de elev. Un sistem educational divers ar fi o adevarata anatema.

    Dar, cum producerea muncitorilor uniformi nu mai este obiectivul societatii, trebuie sa avansam. Exact asa cum am vazut ca s-a intamplat cu birocratia in capitolul anterior, centralizarea denatureaza si deformeaza, costa o avere in timp ce furnizeaza putere inutila celor de la varf, dar neconferind aproape niciun avantaj celor care ar trebui sa ocupe primul loc - copiilor nostri. Nu exista absolut niciun motiv pentru care educatia ar trebui sa fie centralizata. Scolarizarea, prin natura ei, poate fi un proces local, familiar."