In cadrul istoriei, Revolutia franceza este privita ca un eveniment eminamente benefic pentru societate, un promotor al epocii moderne, bazata pe state republicane, asa-zis democratice. Este bine totusi sa privim din toate punctele de vedere cauzele, evenimentele si unnarile lor, dincolo de sloganurile pompoase in umbra carora au fost comise sute de mii de crime si de executii publice. Iata ca au trecut mai bine de 200 de ani si modelul masonic instaurat in Franta si raspandit apoi in intreaga lume nu a reusit sa aduca omenirii nici libertatea, nici egalitatea si nici fraternitatea, ci mai degraba revolutii sangeroase, crime cumplite, masacre si razboaie, saracie pentru marea majoritate, putere si bani centralizate doar in mana catorva. Adica nu a schimbat nimic. Aristocratia, omorata pentru ca era considerata sursa tuturor relelor a fost inlocuita cu o noua clasa sociala - burghezia - ahtiata dupa putere, onoruri si bani, alcatuita in principal din comercianti, negustori si bancheri.
„Ciudat deznodamant. Revolutia, realizata chipurile in numele egalitatii i-a imbogatit si mai mult pe cei bogati si i-a saracit si mai mult pe cei saraci", scrie istoricul francez Rene Sedillot (1906- 1999) in „Costul Revolutieie franceze, adevaruri si legende" (Le Cout de la Wvolution Frawaise).
Saint Just, unul dintre fruntasii revolutiei afirma: „Revolutia populara a fost fatada unui vulcan de conspiratii externe".