Romanul acesta [Marele Gatsby] este aproape de perfectiune. Ai scris o capodopera data naibii si asta-i adevarul adevarat! -  (Ernest Hemingway - Scrisoare catre F. Scott Fitzgerald, 3 noiembrie 1922)
 

La intrebarea: «Pentru tine, care sunt cele mai importante carti?», [...] daca as fi silit sa aleg una singura, as alege, fara sovaiala, Marele Gatsby. [...] Eu am citit Marele Gatsby iar si iar, sondandu-i fiecare particica, fiecare ungher, pana cand am ajuns, practic, ca memorez pasaje intregi. [...] Marele Gatsby e un roman elaborat cu atata, extraordinara, migala – scenele sale sunt atat de pe deplin realizate, evocarile sentimentelor, atat de delicate, limbajul sau are atat de multe straturi −, incat, in cele din urma, trebuie sa il studiezi rand cu rand [...] pentru a-i putea aprecia adevarata valoare. -  (Haruki Murakami - In postfata traducerii in limba japoneza realizata de el Marelui Gatsby, 2006)

 

“Aceea a fost noaptea in care mi-a spus strania poveste a tineretii sale cu Dan Cody – si mi-a spus-o pentru ca „Jay Gatsby" sfaramase ca o oglinda care se ciocnise de rautatea de fier a lui Tom si pentru ca extravaganta vietii lui, atat de mult timp ascunsa, fusese acum data in vileag. Cred ca ar fi fost in stare sa recunoasca orice atunci, fara rezerve, dar simtea nevoia sa vorbeasca despre Daisy.

Fusese prima fata „de treaba" pe care o cunoscuse. Mai avusese legaturi cu astfel de oameni, in diverse situatii pe care nu mi le-a dezvaluit, dar intotdeauna existase o bariera vaga, ca un gard de sarma ghimpata care il despartise de ei. O gasea rapitor de seducatoare. Se dusese acasa la ea, prima data cu alti ofiteri de la Camp Taylor si apoi singur. Fusese uluit - nu mai calcase niciodata intr-o casa atat de frumoasa. Dar ceea ce ii dadea casei un aer de o frumusete care iti taia respiratia era faptul ca Daisy locuia acolo - pentru ea, casa era un lucru la fel de obisnuit cum era pentru eI cortul din tabara. In casa aceea simtea o mireasma ademenitoare de fruct copt, isi inchipuia ca dormitoarele de la etaj erau cele mai frumoase si mai racoroase din lume, ca tot felul de lucruri vesele si senzuale se petreceau pe coridoarele sale, niste idile peste care nu se asaza nicicand praful uitarii, care ramin mereu proaspete, vii si care aminteau de sclipirea automobilelor celor mai la moda, de farmecul banchetelor cu flori care par sa nu moara niciodata. II starnea si faptul ca multi barbati se indragostisera de Daisy – lucrul acesta o facea sa para si mai de pret in ochii lui. Le simtea prezenta peste tot in casa, umpleau aerul cu umbre si ecouri ale unor emotii inca vii.

Dar stia ca ajunsese in casa lui Daisy doar printr-o intamplare. Oricat de stralucitor i-ar fi putut fi viitorul purtand numele Gatsby, nu era decat un tanar sarac, fara niciun trecut si, in orice moment, pelerina aceea invizibila a uniformei ii putea aluneca de pe umeri. Asa ca profita cat de mult putea. Insfaca tot ce prindea, hamesit ca un lup si fara scrupule - pana la urma a insfacat-o si pe Daisy intr-o noapte linistita de octombrie, a insfacat-o pentru ca stia ca nu avea nici cel mai mic drept sa-i atinga mana."