In jurul anului 1850, ca o reactie impotriva naturalismului in literatura si a pozitivismului in filozofie, in Europa se produce o extraordinara efervescenta spirituala, care continua timp de un secol. Rezumata prin titlul primului capitol, Alungati supranaturalul, si el se va intorce in goana mare, aceasta a doua Renastere a imbracat formele cele mai variate: ocultismul lui Eliphas Levi si Papus, teozofia Helenei Blavatsky si a lui Annie Besant, spiritismul lui Allan Kardec si Leon Denis, ezoterismul lui Edouard Schure, antropozofia lui Rudolf Steiner, noua gnoza a lui Doinel si Fabre des Essart, atlantismul lui Paul Le Cour, metafizica lui Flammarion si Richet, taumaturgia crestina a lui Philippe din Lyon, care a fost prezisa de preotul din Ars si a carui influenta la curtea Rusiei preceda si chiar o egaleaza pe cea a lui Rasputin.

Toate aceste idei, toate aceste doctrine s-au incarnat in personalitati originale, puternice, adeseori pitoresti, pe care Jean Prieur le readuce la viata intr-un mod extraordinar. Alaturi de ele, cercetatori indrazneti, precum doctorul Luys si colonelul de Rochas, au dus la bun sfarsit experiente uimitoare, care au devansat cu mult pe cele realizate mult mai tarziu.

Valoarea experientelor de tipul Luys sau Rochas nu poate fi pusa la indoiala. In schimb, Jean Prieur evoca cu scepticism sedintele organizate in compania mediumilor cu efecte fizice: Daniel Home, Henri Bastian, Eusapia Paladino, Marthe Beraud etc., care, in unele situatii, au provocat fenomenele atunci cand ele intarziau sa se produca.

Scrisa de un specialist lucid, aceasta carte reinvie marele secol (1850-1950) al mediumitatii spirituale si al ezoterismului crestin.