Martire pentru Hristos. Faptele Sfintei Tecla, Faptele Sfintei Eugenia, Patimirea Sfintelor Perpetua si Felicitas ofera cititorului intr-o succesiune de imagini vii o viziune asupra lucrarii practice a crestinismului in timpul primelor trei secole ale istoriei sale. Admirand eroismul martirilor, nu trebuie sa credem ca cea mai inalta realizare a noii religii era infatisata in aceste lupte prin care eroii ei aduc marturia adevarului, asa cum l-au vazut, si a credintei lor. Cele mai bune roade ale crestinismului nu erau culese in aceste momente criza, ci in conceptiile religioase mai inalte, in mila mai mare, in viata sociala si de familie mai pura, in eliminarea riturilor religioase si a distractiilor obscene sau crude, care in ansamblu au mers mana in mana cu abandonarea paganismului.

Exista cateva caracteristici comune tuturor relatarilor cuprinse in aceasta carte:
1. elementul istoric cel mai pregnant din ele se afla adesea in locul unde ne asteptam cel mai putin sa-l gasim, adica in dialogurile dintre judecator si acuzat consemnate in Acta;
2. protestul indreptat impotriva idolatriei si a politeismului;
3. martirul este pus frecvent sa-si spuna crezul si primim, astfel, formulari ale crezului din acea vreme;
4. afirmarea preceptelor de a nu se casatori si a nu poseda bogatii.

Expresie a credintei crestine din perioada inceputurilor, martiriul a fost un mod de a marturisi pentru Isus Hristos, cei care l-au indurat implinind cuvintele lui Hristos, care a spus: "Oricine va marturisi pentru Mine in fata oamenilor, si Eu voi marturisi pentru el inaintea Tatalui Meu care este in ceruri".