Pumnalul tainuit este al doilea volum al trilogiei Materiile intunecate.

Curajoasa Lyra se trezeste intr-o lume noua, nesigura, bantuita de Spectre care se hranesc cu suflete. Zeci de ingeri isi afla zborul in inaltul cerului din Cittagazze. Dar fata nu e singura in aventura ei: il intalneste pe Will Parry, un baiat de doisprezece ani devenit fugar dupa ce a omorat un barbat care intrase in casa lui. In goana lor primejdioasa de la o lume la alta, Lyra si Will descopera un obiect incarcat cu o putere covarsitoare. Cu fiecare pas, cei doi se apropie insa de o amenintare mult mai mare – adevarul cutremurator al propriului lor destin.


Din seria Materiile intunecate fac parte:
• Volumul 1: Luminile nordului
• Volumul 2: Pumnalul tainuit
• Volumul 3: Ocheanul de ambra

 

Fragment din romanul "Materiile intunecate Vol.2: Pumnalul tainuit" de Philip Pullman:

“Will incerca. Dar ii vajaia capul, mana stanga ii pulsa de durere, isi vazu din nou degetele cazute pe acoperis, apoi ii veni in minte mama, sarmana lui mama... Ce-ar fi spus ea? Cum l-ar fi consolat? Cum ar fi putut-o el linisti vreodata? Puse cutitul pe masa si se ghemui pe vine, strangandu-si la piept mana ranita si plangand. Indurase deja prea mult. Suspinele ii sfasiara pieptul, lacrimile il podidira suvoi si incepu sa planga pentru ea, pentru sarmana lui mama speriata si nefericita, pe care o iubea enorm si pe care o abandonase... O abandonase...
Era disperat, dar simti imediat ceva extrem de neobisnuit. Isi sterse ochii cu dosul palmei sanatoase si izbuti sa vada capul lui Pantalaimon asezat pe genunchiul lui. Daimonul se transformase in caine-lup si se uita la el cu ochi umezi si tristi. Se apuca sa linga de mai multe ori rana lui Will, apoi isi lasa din nou botul pe genunchiul lui.
Will nu stia nimic despre tabuul din lumea Lyrei care interzicea oricui sa atinga daimonul altui om. Nu-l atinsese inainte pe Pantalaimon din politete, nu pentru ca ar fi avut vreo retinere. In schimb, Lyrei i se taiase rasuflarea. Daimonul procedase asa din proprie initiativa, iar dupa putina vreme se retrasese si i se asezase pe umar in chip de cea mai mica dintre molii. Batranul ii urmarise cu interes, dar fara mirare. Mai vazuse daimoni in viata lui; umblase si el prin alte lumi.
Gestul lui Pantalaimon se dovedi eficient. Will isi inghiti nodul din gat, isi sterse lacrimile si se ridica iar in picioare.
- Bine, incerc din nou, zise el. Spuneti-mi ce sa fac.
De data asta isi sili mintea sa se concentreze asa cum ii spusese Giacomo Paradisi, scrasnind din dinti, tremurand de incordare si transpirand de efort. Lyra se simti ispitita sa-l intrerupa, pentru ca ea intelegea procesul. La fel ca dr. Malone si ca poetul Keats, cine-o fi fost si ala, stia ca nu putea obtine ce voia prin stradanie si incordare. Dar isi tinu gura si isi inclesta palmele."