Frances Hodgson Burnett (l849–l924), nuvelista, romanciera si cunoscuta autoare de literatura pentru copii, transpune in operele sale remarcabila ei tarie de caracter, punand accent pe valoarea demnitatii personale, oricare ar fi circumstantele si consecintele.

Romanul Mica printesa ne spune povestea Sarei Crewe, o fetita care, dupa moartea mamei sale, este adusa de tatal ei din India (unde acesta avea afaceri prospere) la Londra, ca sa-si desavarseasca educatia intr-o pensiune pentru domnisoare. Dupa ce moare si tatal ei, Sara se straduieste sa-si pastreze imaginatia bogata si sufletul gingas, dorindu-si sa le demonstreze celor care o tratau ca pe o cersetoare ca poate si vrea sa ramana o „mica printesa”.

Cartea prezinta si frumoase ilustratii alb-negru. Fragment:
" Era in preajma Craciunului, iar Marea Familie auzise o sumedenie de povesti despre copii saraci, fara mamici tatici care sa le puna cadouri sub brad sau care sa-i duca la balci — copii fara hainute groase, suferind de frig si de foame. In acele povesti, oamenii buni la suflet — uneori baieti si fetite cu inima mare — ii vedeau pe copiii sarmani le faceau cadouri scumpe, le dadeau bani sau ii luau acasa la masa de sarbatori. Lui Guy Clarence ii dadusera lacrimile de emotie in dupa-amiaza aceea la citirea unei asemenea povesti si ardea de dorinta de a gasi un asemenea copil si de a-i da moneda de sase pence pe care o avea, sa-i ajunga astfel toata viata. O moneda ln-treaga, era sigur, va Insemna bunastare eterna. Cum mergea pe bucata de covor rosu pusa pe ealdaram de la usa pana la trasura, avea chiar acea moneda in buzunarul pantalonilor lui militaresti. Si tocmai cand Rosalind Gladys se sui in trasura si sari pe scaun ca sa simta elasticitatea pernelor de sub ea, o vazu pe Sara stand pe pavajul ud, cu hainele si palaria ei pono-site, cu cosul vechi pe brat, privindu-l infometata.
    Crezu ca ochii ei erau Infometati poate pentru ea nu mancase nimic multa vreme. Nu stia ca arata asa pentru ca-i era foame de viata calda si fericita pe care o ducea familia lui de care obrajii trandafirii vorbeau, si ca avea o dorinta flamanda de a-l strange in bratele ei si de a-l saruta. Stia numai ca fetita avea ochii mari si fata supta si picioarele subtiri, un cos obisnuit si haine saracacioase. Asa ca baga mana in buzunar, gasi moneda de sase pence si porni bland spre ea.
    — Poftim, fetita sarmana, spuse el. Asta e o moneda de sase penee. Ti-o dau tie. Sara tresari si dintr-odata realiza ca arata exact precum copiii saraci pe care ii vazuse, in zilele ei bune, asteptand pe caldaram s-o priveasea atunci cand cobora din cupeul ei. Si le daduse bani si ea, de multe ori. Se inrosi si apoi se facu palida, iar pentru o clipa simti ca nu poate lua moneda.
Oh, nu! spuse ea. Oh, nu, multumese; n-o pot lua, chiar nu pot!
Vocea ei era atat de neobisnuita, pentru un copil al strazii, iar manierele atat de asemanatoare cu cele ale unei persoane bine-crescute, Ineat Veronica Eustacia (al carei nume real era Janet) si Rosalind Gladys (pe care o chema Nora) s-au aplecat ca sa aseulte. Dar bunavointei lui Guy Clarence nu i se puteau pune bete in roate. Vari moneda in mana ei.
— Ba da, trebuie s-o iei! insista, el cu hotarare. Poti sa-ti cumperi cu ea de maneare. Sun sase pence intregi. Figura lui avea ceva atat de onest si de bland, si parea ca ar fi fost nespus de dezamagit daca n-ar fi luat moneda, Ineat Sara stiu ca nu trebuia sa-l refuze. Sa, fie atat de mandra, ar fi fost o cruzime. Astfel incat lasa mandria la o parte, desi obrajii ii ardeau.
— Iti multumesc, spuse ea. Esti un omulet bland, bland dragalas.
Si pe cand acesta se urca bucuros in trasura, Sara pleca, incercand sa zambeasca, desi respiratia ii era agitata, si ochii Invaluiti in ceata. Stiuse ca era zdrentaroasa si ea, arata ciudat, dar pana acum nu crezuse niciodata ca putea trece drept o cersetoare. "