Devenim copii la sfarsitul vietii... e oare un lucru bun? Ei bine, va trebui sa-l intrebi pe micul rege Decembrie. Poti sa-l intrebi orice. Poti sa stai cu el pe balcon, sa va uitati la stele si sa vorbiti despre nemurire. Iar atunci cand il ai alaturi, incepi sa vezi lucruri pe care altfel nu le-ai vedea...
Un basm modern, minunat ilustrat, pentru copii si parinti laolalta, inrudit cu Micul Print.
Axel Hacke este scriitor si semneaza articole pentru revista Suddeutsche Zeitung din Munchen. Este unul dintre cei mai cunoscuti autori germani, cartile sale fiind traduse in numeroase limbi.
Michael Sowa locuieste la Berlin si este pictor si desenator independent din 1975. In 1995 a fost recompensat cu premiul Olaf Gulbransson.
Fragment din volumul "Micul Rege Decembrie" de Axel Hacke:
"Regele Decembrie este genul care se trezeste dis-de-dimineata. Cand ma asez eu la micul dejun, de obicei el este deja acolo, asezat in mijlocul titlului din ziar si acoperind intotdeauna exact trei litere, asa ca in loc sa citesc, de exemplu, „cancelarul federal", ajung sa citesc numai „cancelarul fede" si apoi il vad pe micutul si grasutul rege. De cele mai multe ori il gasesc in cosul de paine, langa painea prajita, unde se incalzeste. Cred ca in crapatura din spatele etajerei cu carti este destul de rece, chiar daca esti imbracat cu un palton gros din catifea.
- Da-te la o parte de langa painea prajita, i-am spus eu deunazi, altfel o sa te mananc din greseala.
- Ma plictisesc, spuse el.
M-am gandit ca s-a micsorat, cu siguranta, din nou, fata de ultima oara cand il vazusem; parea ca nu este mai mare decat degetul meu cel mic.
- Mananca atunci un ursulet de guma, i-am spus eu.
- Am mancat deja.
- Atunci catara-te pe carti.
- Am facut si asta deja.
- Atunci fa ordine intre cutiile cu vise.
- Am facut deja.
- Atunci nu stiu ce sa-ti mai spun.
- Nu stiu ce sa mai fac.
- Eu vreau sa mananc in liniste micul dejun.
- Nu ma iei niciodata cu tine.
- Unde sa te iau cu mine?
- De unde sa stiu eu unde? Ca doar nu m-ai luat niciodata cu tine. De unde as putea eu sa stiu daca afara este frumos si daca imi va placea acolo? Incotro te duci in fiecare dimineata dupa micul dejun?
- La birou, i-am spus eu. O iau pe strada Cornelius in jos, pana la gradina, apoi pe strada Florilor si traversez piata Jakobs inspre strada Sendlinger. Asa fac in fiecare zi, iar seara ma intorc - intotdeauna pe acelasi drum, de la acelasi birou.
- Si ce faci la birou? ma intreba el.
- Ma ocup cu realitatea, i-am spus eu. Cei mai multi oameni care stau in birouri se ocupa cu realitatea."