Fenomenele deosebit de complexe ale terorismului si crimei organizate cresc si ating cote din ce in ce mai alarmante. Pericolele care se prefigureaza odata cu evolutia metodelor si cu finantarile uriase, precum si conflictele politico-militare mondiale sunt oprite doar de profesionalismul extraordinar al trupelor din unitatile speciale, eroii zilelor noastre care fac ca acest flagel sa fie combatut, intr-o lupta acerba pentru protejarea vietii, a libertatii si a drepturilor fundamentale ale omului. Cartea de fata descrie partea nevazuta a unor interventii reale ale fortelor antitero din 16 state precum: SUA, Rusia, Israel, Iordania si alte 12 de pe teritoriul Europei si s-a bucurat de un succes rasunator si in alte tari.

    O fereastra deschisa catre o lume inchisa. Suspans pana la ultima pagina.

    JUDITH GROHMANN este o jurnalista cunoscuta mai ales prin faptul ca a fost primul civil caruia i s-a permis sa patrunda in lumea discreta, dar letala pentru raufacatori, a unitatilor speciale. 

 

    „2013 Arestarea unui mare criminal la Amman 

 

    Barbatul era mai periculos decat ceilalti criminali cu care unitatea speciala s-a confruntat pana acum. Comisese mai multe crime, vindea droguri, fura masini pe care le demonta, cumpara si vindea armament greu, pe scurt, facea comert cu orice ii putea aduce un profit. Era unul dintre oamenii in libertate cei mai periculosi si violenti din Iordania. Era nebun si, deci, incontrolabil.

    Nu avea respect si frica de politie sau fata de oricine indraznea sa-i stea in cale. Reprezenta un pericol pentru el si pentru ceilalti. Cand Serviciul de Informatii suna la centrala Unitatii Speciale 14, in acea zi de 20 februarie 2013, se considera ca acest om nu va putea fi prins niciodata. „Pregatiti-va, l-am gasit"!, se auzi mesajul laconic.

    De cinci luni, serviciile secrete iordaniene erau pe urmele lui. Dar se intampla mereu la fel: de-abia il reperau undeva, ca imediat se pierdea in clandestinitate. Nu trecea o zi fara o informatie primita de la populatie ca s-ar afla intr-un anumit loc. Dar cand politia ajungea acolo, el deja disparuse.

    Cu timpul, criminalul, ajuns acum la 45 de ani, dobandise o anumita tehnica si-i ducea pe politisti de nas. Cand credeau ca au pus mana pe el, iar le scapa. La inceputul lui februarie, omorase cu bestialitate doua persoane care il infruntasera.

    Datorita aflarii numarului sau de telefon, serviciul secret putea acum sa-i urmareasca deplasarile: un bun punct de plecare pentru intocmirea unei strategii. Din nefericire, asta a dus la un impas. Era imposibil de prins: in acelasi timp peste tot si nicaieri, parcurgea distante cand lungi, cand scurte. Fara nicio logica aparenta. Actiona spontan si la intamplare, ceea ce facea sarcina atat de grea. Asta pe o raza de numai un kilometru.”