Misterioasa afacere de la Styles. Primul roman politist al Agathei Christie

Atunci cand bogata si despotica Emily Inglethorp este descoperita moarta, intr-o camera cu toate usile inchise, nu lipsesc nici suspectii, nici dovezile otravirii cu stricnina. Poate ca ucigasul e mult mai tanarul sot si proaspatul beneficiar al celui mai nou testament al doamnei Inglethorp, cu atat mai mult cu cat, in mod straniu, acesta nu se straduieste prea mult sa se disculpe, ba chiar pare ca ar vrea sa fie adus cat mai curand in fata judecatorului. Sau poate unul dintre fiii vitregi ai acesteia ori Cynthia, protejata batranei. Poirot, genialul detectiv belgian refugiat in Anglia din cauza Primului Razboi Mondial, este adus de prietenul sau Hastings sa dea o mana de ajutor la elucidarea crimei.

Fata lui John se inaspri.

- E doamna Raikes.

- Cea despre care domnisoara Howard...

- Exact, zise John cu o duritate oarecum inutila.

M-am gandit la batrana doarnna cu parul alb din casa cea mare si la fetisoara aceea plina de viata si neastamparata care tocmai ne zambise, si o senzatie nedefinita de frig, ca o presimtire neagra, mi se strecura in suflet. N-am tinut seama de ea.

- Styles este cu adevarat un loc superb, i-am spus lui John.

El dadu din cap cu tristete.

- Da, este o proprietate frumoasa. Intr-o buna zi va fi a mea. De drept ar fi trebuit sa-mi apartina si acum, daca tata ar fi facut un testament onorabil.

Si atunci n-as fi fost atat de al naibii de stramtorat cum sunt in clipa de fata.

- Stramtorat?

- Dragul meu Hastings, nu ma deranjeaza sa-ti marturisesc ca sunt intr-un mare impas financiar.

- Fratele tau nu te poate ajuta?

- Lawrence? El si-a prapadit toti banii pe care i-a avut publicandu-si poeziile lamentabile in editii de lux. Suntem saraci lipiti pamantului. Mama a fost intotdeauna foarte buna cu noi, trebuie sa o recunosc. Adica, pana in prezent. De cand cu mariajul ei, fireste...

Lasa propozitia neterminata si se incrunta.

Pentru prima oara am simtit ca, odata cu Evelyn Howard, ceva indefinibil disparuse din atmosfera. Prezenta ei constituia o garantie de siguranta. Acum acea garantie fusese indepartata, si aerul parea incarcat de neincredere. Chipul sinistru al doctorului Bauerstein imi revenea in mod neplacut in minte. O vaga banuiala cu privire la toti si la toate imi ocupa mintea. Pentru o clipa, chiar am avut premonitia apropierii raului."