• Primul roman distins cu Michael L. Printz Award • Finalist la National Book Award • ALA Best Book • New York Times Notable • Publishers Weekly Best Book

Monstrul – asa il numeste procurorul pe Steve Harmon, un adolescent in varsta de 16 ani, acuzat ca a fost complice la un jaf intr-o drogherie, soldat cu omor deosebit de grav. Dar oare a fost Steve cu adevarat cel care le-a dat cale libera faptasilor sau pur si simplu s-a aflat in locul nepotrivit la momentul nepotrivit? In timp ce asteapta in sala de judecata, Steve, care viseaza sa ajunga regizor, imagineaza evenimentele sub forma unui scenariu de film, presarat cu insemnari de jurnal. Astfel, cititorul devine atat jurat, cat si martor in procesul care va decide soarta adolescentului.
Romanul inovator al lui Walter Dean Myers arata cum o singura decizie ne poate schimba viata pentru totdeauna.

Myers descrie cum drumul de la inocenta la vinovatie se face cu pasi mici, aproape invizibili, fiecare implicand o experienta in care o decizie morala n-a fost luata. - Kirkus Reviews

Suspansul si tensiunea raman foarte intense pana la final, cand aflam daca juriul il va gasi pe Steve vinovat sau nu de crima pentru care este acuzat. - School Library Journal

Intr-un fel, intotdeauna ma intorc la perioadele cele mai turbulente din viata mea. Scriu carti pentru baiatul framantat care am fost candva si care inca traieste undeva in mine. Asta e ceea ce fac. - Walter Dean Myers

Walter Dean Myers (1937–2014) a fost un autor prolific, foarte apreciat pentru cartile sale de fictiune, non-fictiune si poezie. Primul laureat al Michael L. Printz Award, Walter Dean Myers este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori de carti pentru copii si adolescenti.
Fragment din volumul "Monstrul" de Walter Dean Myers:

 “HENRY: Am vazut doi tineri care se certau. Apoi unul dintre ei l-a luat pe proprietar de guler. (Se trage demonstrativ de guler.)
  PETROCELLI: Si ce-ati facut atunci?
  HENRY: M-am grabit sa ies din magazin. M-am gandit ca o sa se termine rau.
  PETROCELLI: Doamna Henry, vedeti aici in sala pe vreunul dintre indivizii de la drogherie despre care ne-ati povestit acum?
  HENRY: Domnul care sta acolo la masa e unul dintre barbatii care s-au luat la cearta. (Il arata pe KING cu degetul.)
  PETROCELLI: Sa se consemneze ca doamna Henry l-a desemnat pe inculpatul James King drept unul dintre indivizii pe care i-a vazut in drogherie in ziua respectiva. Doamna Henry, va amintiti ce s-a petrecut in ziua cand ati fost martora la incidentul de la drogherie?
  HENRY: Ziua de 22 decembrie. Era luni. Nu voiam sa lipseasca prea mult Tracy — nepoata mea — de la scoala. Mi-am zis ca daca rezista o zi, doua, n-o sa pateasca nimic, doar urma vacanta de Craciun.
  PETROCELLI: Multumesc. Nu mai am intrebari.
  In cadru apare BRIGGS, la tribuna.
  BRIGGS: Doamna Henry, ati avut ocazia sa vedeti niste fotografii cu domnul King?
  HENRY: Da. La sectie.
  BRIGGS: Cand ati auzit ca s-a comis jaful si domnul Nesbitt a murit, v-ati dus la politie, asa este?
  HENRY: Da.
  BRIGGS: Iar politistii v-au aratat mai multe fotografii — cate sa fi fost, vreo mie?
  HENRY: O mie? Nu, vreo 30, 40.
  BRIGGS: Poate 20?
  HENRY: Cred ca mai mult de 20.
  BRIGGS: Sa zicem 27?
  HENRY: Nu sunt sigura.
  BRIGGS: Deci adevarul e ca politistii v-au aratat cateva fotografii si v-au cerut cooperarea pentru a identifica criminalul. Corect?
  HENRY: Destul de corect.
  BRIGGS: Destul de corect? Ei bine, vreau sa inteleg cum stau de fapt lucrurile, doamna Henry. Politistii v-au aratat fotografiile si v-au cerut sa cooperati ca sa dea de criminal. Corect?
  HENRY: Da.
  BRIGGS: Doamna Henry, in timp ce va uitati la fotografii, ati ezitat vreodata? V-ati simtit vreodata nesigura sau l-ati recunoscut pe domnul King de cum l-ati vazut in poza?
  HENRY: La inceput nu l-am recunoscut, mi-a luat un pic — in poze arata altfel decat in realitate.”