La cei numai 44 de ani ai sai, Lukas Barfuss este un clasic in viata. Traduse in peste 25 de limbi straine, piesele sale sunt montate in toata Europa, in cele doua Americi si in Asia. In ultimii ani, textele lui sunt mai jucate decat acelea ale lui Max Frisch si Friedrich Durrenmatt la un loc. Intre 2001 si 2015, a primt 17 premii importante (asadar, mai mult de un premiu pe an), printre care si mult ravnitul Mulheimer Dramatikerpreis (Oscar-ul dramaturgilor de expresie germana), Schiller-Preis, Berliner Literaturpreis etc. Nevrozele sexuale ale parintilor nostri este primul volum cu dramaturgia celebrului autor publicat in Romania si cuprinde sase dintre cele mai importante piese ale lui. De altfel, piesa care da titlul volumului a fost pusa in scena la noi de Radu Afrim si a fost ecranizata in 2015 in Germania cu titlul Dora oder die sexuellen Neurosen unserer Eltern.- Victor Scoradet

Traducere de Victor Scoradet
Fragment din carte:

"6. Intr-o camera de hotel. Se aude cantecul conductelor.

Domnul subtire. Dora.

DOMNUL SUBTIRE Dar intrati, va rog, luati loc. Poate aici, pe pat, stiu, e putin cam inghesuit, dar va rog sa aveti putina intelegere. Si e si dezordine. Fata face camera abia dupa-amiaza.
Daca iti place ordinea, trebuie s-o faci singur. Dar am platit-o si pe fata, vreau sa spun, camerista, asa ca ies in pierdere, daca fac eu insumi ordine, ce dilema. Deci, asa. Un pahar de vin, o bere, chiar si sampanie. Ce bine ca v-ati hotarat asa, spontan.
DORA nu raspunde.
DOMNUL SUBTIRE Nu sunteti tocmai vorbareata, nu-i asa. Nicio grija, pe mine nu ma deranjeaza. Ma intreb doar ce cauta o femeie ca dumneavoastra la o taraba de legume. Puteti sa nu raspundeti. Daca-mi permiteti sa-mi dau cu parerea pe tema asta. De unde ati putea proveni. Unde sunt radacinile dumneavoastra. Aveti ceva rusesc, nu-i asa, ceva din acea ultima fiica de tar, saracita, dezonorata, esuata intre cartofi si zarzavat de supa. De aici vine aerul asta aristocratic, delicatetea, sangele asta subtiat si nobil. Ai dumneavoastra s-au amestecat vreme indelungata intre ei, sunt sigur, timp de generatii nu s-au amestecat cu altii, fiindca ceilalti nu erau destul de buni pentru ei, de aici aceasta minunata distinctie a trasaturilor, acest echilibru, aceasta atitudine aproape distanta, regeste, imperial distanta. Gresesc cumva. Stiti, se spune ca ma pricep la oameni. Si ce anume licareste in acesti ochi tristi, daca nu amintirea unor duminici sangeroase si a multimii secerate de gloante. Zaresc in ei parcurile imense, palcurile de copaci batrani de secole si doborati acum in aceasta iarna de gheata, lemnul hraneste semineul flancat de tunuri, ultimele ramasite de mobilier din salile largi ale uriasului palat. Pana si cartile pretioase le-ati ars deja, si tablourile si toaletele de bal, acum n-a mai ramas nimic, doar o blana veche de urs, care a inceput sa naparleasca. Asteptati, nu-i nevoie s-o spuneti, vad in ochii dumneavoastra, cum s-a adunat familia in jurul focului, da, si servitorul credincios, batran, palid, uscat, bolnav impinge acum in foc si ultimul bustean, si dupa ce acesta a ars, salonul e invadat de frigul cosmic si navalesc si soldatii cu baionetele la arma, in privirile lor dogoreste istoria universala, iar aia se stie ca incendiaza totul, asa ca valvataia se ridica in noaptea prin care dumneavoastra fugiti solitara. Ah, draga mea! O ia pe Dora pe dupa umeri, o mangaie, o studiaza, o impinge din nou la o parte. Cati ani ai. "