Carol al IX-lea a fost unul dintre cei mai dezastruosi regi ai Frantei. La douazeci si doi de ani, ca sa ii faca pe plac mamei lui, Caterina de Medici, a ordonat masacrul din Noaptea Sfantului Bartolomeu, care avea sa ingrozeasca o Europa intreaga. Intr-o singura noapte, din porunca lui, sunt ucisi zeci de mii de hughenoti. Coplesit de monstruozitatea crimei sale, tanarul rege se va cufunda treptat in bezna nebuniei. Fugarind cerbi pe coridoarele Luvrului, batand monede false ca sa umple vistieria goala a unui regat macinat de razboaie religioase, nu va face decat sa adanceasca problemele Frantei prin deciziile sale catastrofale. Moare la douazeci si trei de ani, transpirand sange prin toti porii, urat de toti si fara sa fi inteles evenimentele pe care le-a trait.

Intr-o lectura moderna a acestui episod dramatic din istoria Frantei, Jean Teule reconstruieste portretul unui rege abia iesit din adolescenta, capricios si infantil, dar chinuit de responsabilitatea care apasa pe umerii lui, cersind dragoste materna, dar intrezarind comploturile pe care le tese impotriva lui insasi cea care ar fi trebuit sa il indrume spre o glorie eterna.