Aventura, umor si judecati de valoare. Cum arata oamenii, vazuti din perspectiva amuzanta a unor personaje care nu le ajung nici pana la genunchi. O societate bizara formata dintr-un ursulet de plus fugit de acasa, maidanezi condusi de un caine-colonel si pisici aristocrate ajunse pe drumuri analizeaza si trage concluzii inedite despre lumea oamenilor.

Poate ca nu sunt prea destept, dar cat am stat acolo, in magazin, am observat ca oamenii sunt de doua feluri: mari si mici. Nu stiu de unde isi iau oamenii mari oameni mici, dar au mare grija de ei, sa nu cada, sa nu planga. Fac aproape orice sa nu-i supere. Micii striga la ei „mama“ si vorbesc o alta limba decat a noastra, pe care marii o inteleg. Am discutat odata problema asta cu prietenul meu. El sustinea ca oamenii mici sunt cei mai importanti. Cu cat sunt mai mici, cu atat sunt mai importanti. Avea o teorie, complicata pentru mine, cum ca adevaratii stapani ai lumii sunt cei mici, ca li se indeplinesc toate dorintele. Aici nu puteam sa-l contrazic, vazusem cu ochii mei. Era suficient ca un prichindel sa arate cu degetul spre rafturi si unul dintre ai nostri pleca pentru totdeauna. Si nu zicea decat „mama!“ si arata catre noi.