O forma de viata necunoscuta le aduce numerosilor admiratori ai eseurilor Andreei Rasuceanu surpriza pe care am avut-o si eu, de a descoperi o prozatoare de forta, care construieste o naratiune plina de dramatism, cu fire desfasurate contrapunctic. Autoarea juxtapune povestile a trei femei care n-au cum sa se intalneasca, traind in epoci diferite, dar care au in comun simtul trecerii si dorinta de a opri curgerea necontenita a timpului, construind ceva – o biserica, o casa, o familie. A ales momente de criza – a tarii cufundata in razboi (unul este chiar cel serbat de Centenar), a cuplului incercat de boala, a existentei ajunse la final, a despartirii prin moarte. Prozatoare a prezentului, in aceeasi masura ca si evocatoare a trecutului, Andreea Rasuceanu stie sa dea viata personajelor si lasa sa se vada, sub naratiunea plina de culoare, desenul subtil al destinelor, meditatia profunda despre generatii, viata si moarte. O carte frumoasa, in care placerea de a trai e permanent insotita de o discreta melancolie. - Gabriela Adamesteanu